LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
101
Spre deosebire de cafenele, relativ târziu apărute în peisajul urban, cârciumile
au o tradiţie bogată, în special pentru clasele de jos, dar nu numai.
Conform presei periodice a timpului, cârciumile erau localuri fără îngrădiri
de acces, centre de comunicare pentru toate păturile sociale şi astfel atractive
şi pentru cei care doreau să dea acolo un spectacol pentru a câştiga un ban.
Aici îşi puteau rezerva masa meşteşugari şi negustori pentru a lua prânzul sau
pentru a se odihni după o zi de muncă. Mult mai pasionale decât cafenelele,
cârciumile erau un spaţiu predilect al confesiunilor, dar şi al injuriilor. Din
aceste considerente, ordinea publică era pusă, de multe ori, la grea încercare.
Între saloane şi cârciumi, cafenelele, cu mirosul îmbietor de cafea, tutun
şi vorbă ocupă o poziţie aparte. Primele cafenele au aparţinut negustorilor
evrei şi armeni. Cafeaua devine elixirul specific, iar ziarele – sursa nenumăratelor
discuţii. Aici îşi găsesc adăpostul spiritele avangardiste, iar înflorirea
acestui gen de local s-a datorat faptului că ele nu au îngrădit libertatea de
exprimare a opiniei. Tendinţa spre individualism, dar şi creşterea posibilităţilor
de distracţie, au determinat o anumită specializare a cafenelelor. Aici se
putea bârfi, negocia, ţese intrigi, complota, discuta, citi ziare sau reviste, bea,
ba chiar dormi sau şopti cuvinte de amor.
În concluzie, în perioada de la începutul secolului al XX-lea, oraşul Chişinău
se caracterizează printr-o multitudine şi o complexitate a localurilor publice,
foarte diverse, atât din punctul de vedere al aspectului exterior, al arhitecturii,
dar şi în ceea ce priveşte destinaţia acestui tip de construcţie.
În anii 1900-1918 au fost înălţate o serie de edificii: de la locuinţe şi
proprietăţi individuale, care aparţineau reprezentanţilor păturilor înstărite ale
oraşului, la construcţii şi localuri publice, cum ar fi: bănci, magazine, teatre,
cinematografe, librării etc.
Cât priveşte tehnica construcţiilor, aceasta era destul de migăloasă, accentul
punându-se pe calitate, pe respectarea stilurilor şi a simetriilor, pe bunul gust
al artisticului. Relatările unor martori ai timpului constituie o dovadă certă a
existenţei unui amestec al diferitor tendinţe arhitectonice, în dependenţă de
preferinţele proprietarului sau ale arhitectului. Luate în ansamblu, acestea au
menirea de a schimba aspectul exterior al oraşului, dându-i o tentă de modernizare.
Variate sunt şi localurile de agrement. Acestea (saloane, cârciumi, cafenele,
berării etc.) variază în funcţie de venituri şi de clientelă. În asemenea tip de
local viaţa urbană era mai vie, mai palpitantă. Aici, fără deosebire, aristocratul
sau cetăţeanul simplu putea să trăiască ritmul vieţii în adevăratul sens
al cuvântului; el putea să-şi dea frâu liber trăirilor şi sentimentelor, fără a fi
împiedicat de principii sau de prejudecăţi.