LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

104
Lucia Sava
prezentată lista străzilor, unde era permisă circulaţia cu acest gen de transport
310 .
Circulaţia locuitorilor în afara oraşului Chişinău era, însă, mai dificilă, deoarece
în condiţiile meteorologice defavorabile (toamna, în timpul ploilor sau
în perioadele de iarnă) ea devenea destul de anevoioasă. Pentru transportul
interurban cel mai frecvent mijloc de circulaţie folosit era trenul.
La începutul secolului, Chişinăul cunoaşte o extindere a acestui tip de transport.
Oraşul dispunea deja de o reţea de căi ferate şi de locomotive moderne
pentru perioada respectivă. Dacă căruţa trasă de cai era cel mai des utilizată
pentru călătoriile pe distanţe mai mici, atunci trenul era singurul mijloc de
transport utilizat pe distanţe mari.
Pentru îmbunătăţirea circulaţiei cu trenul au fost construite noi drumuri
de fier în Basarabia, unul dintre aceste proiecte viza prelungirea drumului de
la staţia Leipzig spre Chişinău, Leova şi Hânceşti. Alte două proiecte cuprindeau
direcţii mai îndepărtate, cum ar fi unirea liniei de cale ferată de la staţia
Vapnearka cu viitorul port de la Marea Neagră; dar şi construcţia liniei ferate
ce urma să unească oraşul Bălţi cu Orhei, Chişinău şi Căinari 311 .
Un alt tip de serviciu public era îndeplinit de poştă. Deşi instituirea serviciului
de poştă pentru expedierea corespondenţei particulare din oraşul
Chişinău spre alte localităţi ale Basarabiei, cât şi în afara provinciei, şi în
sens contrar, a fost discutată în cadrul mai multor şedinţe ale adunărilor de
zemstvă, la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea în
judeţul Chişinău serviciul de poştă de zemstvă se realiza prin intermediul staţiilor
de poştă ale localităţilor rurale, care aveau obligaţia de a asigura mijloacele
de transport pentru deplasarea funcţionarilor statului. Potrivit cercetătorului
D. Poştarencu, abia în anul 1905 adunarea judeţeană de zemstvă a decis întreţinerea
poştei de toată populaţia judeţului, iar în anul următor era prevăzută
suma de 58000 de ruble pentru întreţinerea staţiilor de poştă din judeţul
Chişinău 312 . Astfel, Chişinăul, ca şi fiecare oraş mare, începe să dispună de
un serviciu poştal, care se ocupa de primirea, expedierea şi împărţirea scrisorilor
către destinatari. Prin decizia conducerii oraşului din 26 aprilie 1906,
autorităţile capitalei prevedeau utilizarea în judeţul Chişinău a încă 24 cai, 8
armăsari, 8 căruţe pentru îmbunătăţirea acestui gen de serviciu public. Plata
anuală pentru fiecare staţie care urma să fie deschisă era calculată la suma de
4 080 ruble, în timp ce plata pentru un cal era de 170 ruble 313 .
310 О мерах безoпасности порядки движения по улицам. О езде на велосипедах // Ведомости
Кишиневской Городской Думы, Nr. 10, февраль 1914.
311 Cuvânt Moldovenesc. 1913-1916, p. 68.
312 D. Poştarencu, Poşta Moldovei (File de istorie), Chişinău, 2000, p. 55.
313 Ibidem, p. 199-200.