LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
Structura geologică. Oraşul este situat în partea centrală a unei structuri
geologice din sud-estul Europei, a cărei bază este formată din plăci din
granit dispuse la o adâncime de 1150 m sub nivelul mării. Partea superioară
a secţiunii geologice a acestei structuri este reprezentată de roci sedimentare
din erele siluriană, devoniană, paleogenului şi neogenului. De la nord la sud
oraşul este intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilonisipoase,
prezente pe întreg teritoriul oraşului, au o adâncime de la 2 la 30 m.
Pe pantele văii râului Bâc sunt terase aluviale cu o lăţime de până la 1,3 m.
Bogăţiile minerale. În perioada cercetată, ca şi în prezent, pe teritoriul
Chişinăului şi în împrejurimile lui se aflau numeroase zăcăminte de materiale
de construcţiei: var, calcar, piatră brută de construcţie, argilă, nisip, pietriş. De
asemenea, erau exploatate cinci zăcăminte de materiale de piatră şi var stins: la
Cricova, Mileştii Mici, Chişinău, Făureşti şi Goian. Cărămida şi ţigla, utilizate
pe larg în calitate de materiale de construcţie, se produceau din materia primă
extrasă la carierele din Bubuieci şi Mileştii Mici, iar nisipul, pietrişul şi prundişul
– la Cobusca şi Vadul lui Vodă. Rezervele de ape subterane ale Chişinăului
permiteau aprovizionarea parţială a municipiului cu apă potabilă. Din
cantitatea totală de apă potabilă folosită de chişinăueni, circa 20 la sută revenea
apelor subterane. În straturile acvatice sarmatice erau şi ape minerale 126 .
Relieful. Teritoriul municipiului şi al periferiilor sale era împărţit în două
sectoare: de vest şi de est, care ţineau de zona Colinei Codrilor, reprezentate
de cumpene înguste ale apelor şi de pante de teren alunecător, de asemenea, de
sectoarele de est şi de nord care se mărginesc cu Câmpia Nistrului. O componentă
importantă a Chişinăului o constituia, ca şi în prezent, valea Bâcului şi
pantele ei dezmembrate. Partea cea mare, de pe malul drept al Bâcului, ocupa
trei terase străbătute de câteva vâlcele. În partea de sud a oraşului se afla
vâlceaua întinsă Munceşti. Partea din stânga ocupa două terase, prima cobora
spre râu, cea de-a doua avea o altitudine de 60-90 metri. Aici a fost construit
cartierul Râşcani. Panta din stânga a văii Bâcului, pe alocuri pietroasă, era
întretăiată de mai multe văi şi vâlcele, orientate mai ales de la nord la sud 127 .
Clima Chişinăului este temperat continentală. Iarna este blândă şi scurtă,
în timp ce vara este călduroasă şi de lungă durată. Primele observaţii meteorologice
referitoare la clima capitalei Basarabiei se făceau încă la sfârşitul secolului
al XIX-lea la Liceul Real, precum şi la Şcoala de Vinificaţie. Conform
informaţiilor furnizate în urma acestor observaţii, cantitatea de precipitaţii
c. 260, 307, 310.
126 Ibidem.
127 Ibidem.
51