LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
CAPITOLUL I
HABITATUL URBAN
Habitatul urban apare ca „o expresie istorică”, conform afirmaţiei lui M.
Sorre117 , care se dezvoltă în interiorul unei regiuni date, cu vaste implicaţii
într-o reţea urbană bine determinată118 .
Cadrul fizic al oraşelor permite conservarea patrimoniului material şi a
unei sume de valori care n-ar fi posibilă altfel: identitatea locurilor în care
trăim, stabilitatea care dă sens şi relief diferitelor experienţe ale fiecărei generaţii,
permanenţa unui „centru” care să nu se schimbe la fel de repede ca
periferia, unde putem depozita şi pune laolaltă o parte din amintiri, prea grele
pentru a fi purtate de fiecare individ în parte. Astfel, cadrul fizic al oraşelor
are o influenţă deosebită asupra modului de viaţă, în timp ce posibilităţile de
deplasare şi de petrecere a timpului liber se dezvoltă.
În acest context, evoluţia formei fizice a oraşelor, apărute din combinaţiile
cele mai variate ale factorilor geografici şi istorici, compun o paletă de
cazuri mult mai diferenţiată decât evoluţiile economice, sociale, culturale, care
sunt mai uşor de redus la câteva categorii conceptuale. Dificultatea constă
în a reuni într-o singură minte numeroasele date ce sunt, cu siguranţă, prea
complexe pentru a putea forma un instrument unic.
Din aceste considerente, rolul oraşului, ca sistem peisagistic opus restului
teritoriului, devine, în mod necesar, problematic: cadrul noii proiectări urbane
este întregul mediu geografic, iar în acest cadru oraşul îşi regăseşte o nouă definiţie.
Sunt enunţate funcţiile oraşului: locuirea, munca, cultivarea trupului şi a
sufletului, circulaţia. Locuinţa, unde se petrece cea mai mare parte a timpului,
devine elementul esenţial al oraşului, dar ea este inseparabilă de serviciu, care
constituie prelungirea ei119 .
Fizionomia oraşului este foarte complexă; cercetarea acesteia se impune
cu atât mai mult, cu cât „orice oraş este o piaţă...” 120 , iar „atunci când apare
oraşul, se deschid porţile istoriei” 121 . Altfel spus, pe parcursul evoluţiei sale
istorice, oraşul s-a dezvoltat de la sine, nu a apărut spontan, ci este în acelaşi
timp şi produsul unei regiuni în care s-a născut şi cu care a intrat într-un
proces de interdependenţă, de schimburi reciproce122 .
117 M. Sorre, Les fondements de la géographie humaine, Paris, 1952, p. 5-6.
118 P. Claval, Régions, nations, grandes éspaces, Paris, 1968, p. 321, 373.
119 L.Benevolo, Oraşul în istoria Europei, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p. 196.
120 I. Scurtu, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001, p. 266.
121 Ibidem, p. 291.
122 E. Emandi, Habitatul urban şi cultura spaţiului: Studii de geografie istorică. Suceava în secolele
49