LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

82
Lucia Sava
Astfel, sfera privată şi cea publică se articulează şi se definesc reciproc [...].
Natura sferei private este specifică fiecărei societăţi: este produsul relaţiilor
sociale şi face parte din definiţia formaţiei sociale analizate 238 , iar perechile
individ/societate, interioritate/exterioritate se suprapun termenilor privat/
public ale căror raporturi sunt asimilate unui joc, unei reprezentaţii: dimensiunea,
la fel de socială, a celor doi poli este astfel eliminată în folosul unei
dihotomii dintre individ şi societate, care nu-l priveşte pe istoric.
Urmărind schimbările sociale de ansamblu, care implică, la rândul lor,
schimbarea de valori şi atitudini, de norme şi roluri, putem aprecia că spaţiul
privat deţine un rol important pentru manifestarea diferitor grupuri de indivizi.
Între conţinutul grup-public-societate, perceput prin prisma valorilor,
atitudinilor, normelor şi rolurilor promovate, şi spaţiul individual de manifestare
există o strânsă interdependenţă. E foarte dificil să identificăm sau să
definim un grup sau o societate fără a avea în vedere percepţia spaţiului în
care acesta se manifestă 239 .
Considerat ca fiind unul dintre cele mai mari oraşe ale Europei 240 , dar şi
un adevărat oraş „gubernial” 241 , Chişinăul pare că se asemene izbitor de mult
cu Constantinopolul, „oraş somnoros şi apatic” 242 , unde viaţa cotidiană este
supusă de multe ori unor grele încercări, cum ar fi: asigurarea cu produse
alimentare, transportul public, creşterea criminalităţii etc.
Viaţa comunitară a locuitorilor oraşului Chişinău era organizată şi condusă
la începutul secolului al XX-lea după modele şi principii complexe. Fluxul
modernizării pătrunde în oraş şi se resimte în aspectul exterior, precum şi în
îmbunătăţirea nivelului de trai al locuitorilor săi. Dat fiind faptul că oraşul
Chişinău s-a consolidat ca centru urban, într-un cadru dominant rusesc, acest
aspect a fost determinant în dezvoltarea vieţii cotidiene a locuitorilor săi. Pe
de altă parte, în perioada cercetată, oraşul cunoaşte o intensificare a procesului
de modernizare, care a marcat mentalitatea orăşenilor, astfel încât noul,
necesitatea de schimbare apare, inclusiv, în viaţa cotidiană.
Ca şi majoritatea marilor oraşe ale Imperiului Rus, Chişinăul ocupa un teritoriu
întins, iar clădirile erau despărţite între ele prin străzi, grupate în cartiere.
Ritmul vieţii cunoaşte un caracter mai palpitant în centrul capitalei, unde erau
concentrate majoritatea clădirilor publice reprezentative: primăria, şcoala,
catedrala, tribunalul, teatrul, cinematograful, librăria, magazinele, băncile,
238 Ph. Ariès, G. Duby, Istoria vieţii private, vol. II, Bucureşti, 1994, p. 12.
239 J. Habermas, Sfera publică şi transformarea ei structurală, Bucureşti, 1998, p. 155-156.
240 Şt. Ciobanu, Chişinăul, Chişinău, 1996, p. 35.
241 Ibidem, p. 37.
242 E. Dragnev, V. Pâslariuc, I. Caşu, Adio secolul XX // Capitala magazin, nr. 2, iulie 2000.