LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
187
de cereri, printre care se găseau şi persoane cu vârsta ce depăşea 50 de ani 617 .
În acelaşi context se înscrie cererea înaintată de soţia locotenentului-colonel
I. Rutkovski organelor abilitate pentru desfacerea căsătoriei 618 .
Printre cauzele frecvente ale deciziilor de divorţ sunt menţionate: infidelitatea,
violenţa, beţia unuia dintre soţi etc. În unul din articolele presei
timpului se evidenţia: „Cele mai importante motive pentru care căsnicia putea
fi desfăcută din cauza bărbatului erau, ca şi în cazul femeii, condamnarea
pentru o faptă penală, conspirarea împotriva stăpânirii, infidelitatea, violenţa,
patima beţiei. Totuşi, infidelitatea masculină era până la un punct tolerată:
căsătoria se desfăcea doar dacă soţul, căzând în dragostea altei femei, nu se va
părăsi de aceasta niciodată. În timp ce infidelitatea masculină era privită mai
mult ca o cădere în dragoste, cea feminină era privită aspru de societate.” 619 .
Prin urmare, cauza primordială a divorţurilor rămânea a fi infidelitatea. Presa
timpului scoate în evidenţă o serie de cazuri de infidelitate; de cele mai multe
ori acestea veneau din rândurile bărbaţilor, însă există suficiente cazuri de
înşelăciune din partea femeilor, cu toate că acestea erau ascunse de ochii lumii
cu mai multă înţelepciune.
Deşi putem vorbi despre existenţa unui cod al bunelor maniere, bazat pe
principii ca: bunul-simţ, respectul reciproc, corectitudinea, cinstea, omenia,
onestitatea etc., locuitorii oraşului Chişinău sunt puşi de multe ori în situaţia
de a alege între aceste principii şi „plăcerile” vieţii.
Una dintre problemele primordiale cu care s-a confruntat moralitatea societăţii
chişinăuene la începutul secolului al XX-lea a fost beţia. Acest fenomen,
apărut încă în secolul trecut, cunoaşte o amploare deosebită în perioada
studiată de noi, fiind răspândit în întreaga Europă. Consecinţele sale asupra
vieţii sociale sunt evidente: degradarea personală, dezonorarea familiei, demoralizarea
societăţii.
Chiar dacă autorităţile (statul, biserica) se implică de nenumărate ori pentru
a stopa acest flagel negativ al societăţii, situaţia era cu greu ţinută sub control.
Încă în Raportul Guvernatorului Basarabiei din 12 martie 1897 se menţiona,
printre altele, că s-au realizat: „Fapte bazate pe articolul 5, conform căruia
introducerea monopolului vânzării vinului a adus populaţiei progres în starea
ei socială şi morală...”, ca urmare, „beţia a scăzut şi gălăgia şi bătăile s-au
împuţinat. În centrele oraşelor, unde siguranţele erau pline cu beţivi asemenea
cazuri sunt rare...” 620 . În continuare, în raport sunt evidenţiate consecinţele
617 Cuvânt Moldovenesc, 1913-1916, p. 35.
618 A. N. R. M., fond. nr. 2, Канцелярия Бессарабского губернатора, nr. inv. 1, p. V, dosar 9256.
619 Cuvânt Moldovenesc, nr. 5, noiembrie 1913, p. 35.
620 Raportul Arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului din 3 aprilie 1919 Cu privire la rezultatele aplicării