LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

66
Lucia Sava
carte şi 51 749 femei (47,70%), în rândurile cărora doar 14 803 (28,60%) ştiau
să citească şi să scrie.
Repartizată după vârstă, nivelul de studii şi apartenenţa la categoria socială, populaţia
oraşului Chişinău era, de asemenea, variată (tabelul 12): nobiliii de viţă şi
cei personali erau: 0,87% bărbaţi fără studii, 1,27% femei fără studii; 4,84%
bărbaţi şi 5,81% femei cu studii, dintre care cei mai mulţi au absolvit instituţii
de învăţământ medii (1,92% bărbaţi şi 2,36 femei), majoritatea fiind cu
vârsta cuprinsă între 10-30 ani. Printre reprezentanţii clerului, 0,10% bărbaţi
şi 0,16% femei erau fără studii; iar 1,39% bărbaţi şi 1,46% femei erau cu
studii, majoritatea celor care studiau erau incluşi în instituţii de învăţământ
medii (1,18% bărbaţi şi 1,27% femei). Celelalte categorii sociale (cetăţenii de
onoare, negustorii, ţăranii etc.) 38,79% bărbaţi şi 61,065 erau fără studii, iar
printre 32,50% bărbaţi şi 19,05% femei care studiau 1,55% erau înscrişi în
instituţii de învăţământ medii. În ansamblu, în oraşul Chişinău erau fără studii
50,88% bărbaţi şi 71,39% femei; 49,12% bărbaţi şi 28,61% femei aveau studii
de diferite nivele: inclusiv, 0,4% în universităţi,0,5% în instituţii superioare
speciale şi tehnice, peste 5% în instituţiile de învăţământ medii, 0,05% în
instituţii de învăţământ militare etc. 180 .
Nivelul redus al ştiinţei de carte înregistrat în rândurile populaţiei băştinaşe
a limitat accesul acesteia la viaţa politică şi administrativă a oraşului şi
a determinat, în mare măsură, intensificarea procesului de deznaţionalizare
şi de rusificare. Aceeaşi situaţie o consemnează şi istoricul Nicolae Iorga:
„Cine trece la „gimnaziul întâi” sau la „gimnaziul al doilea din Chişinău” la
seminarul din acelaşi oraş, la institute sau orfelinate, acela pierde pe încetul
tot simţul pentru limbă. La Universitate, care nici nu se află în Basarabia, ci
la Odessa, chiar la Moscova, la Petersburg, înstrăinarea merge mai departe.
„Intelighentul” e rus ca limbă, chiar dacă de la un timp încoace începe a se
recunoaşte naţionaliceşte ca român...” 181 .
Informaţiile recente, evidenţiate de D. Poştarencu, arată că, deşi procentul
mediu al ştiutorilor de carte din oraş depăşea de două ori acelaşi indiciu pentru
Basarabia, în ansamblu, el era totuşi redus, din cauza organizării slabe a învăţământului
public, procesul instructiv fiind organizat, în mod obligatoriu, în
limba rusă, ceea ce crea minorităţilor naţionale dificultăţi în obţinerea deprinderilor
de citire şi scriere. În oraşele basarabene, un nivel mai înalt de instruire
aveau germanii, grecii, polonezii, armenii, ruşii, evreii, bulgarii, în timp ce
acesta era mai redus la ucraineni şi moldoveni. Nivelul de instruire limitat al
populaţiei româneşti este explicat de autor prin următoarele cauze:
180 Ibidem, p. 42-47.
181 N, Iorga, Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1995, p. 77-92.