LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
147
Costumelor propriu-zise trebuie adăugate accesoriile vestimentare: lenjeria,
pălăriile, mănuşile, ciorapii, încălţămintea. Acestea sunt completate de accesoriile
care se ţineau în mână: evantaie, umbreluţe, poşete, bastoane. Ele erau
importante nu atât prin utilitate, cât mai ales prin statutul pe care îl acordau
persoanelor care le purtau. Bastoanele, de exemplu, abstracţie făcând de
scurta perioadă în care ele ajutau doamnele elegante să-şi menţină echilibrul
pe pantofii cu tocuri foarte înalte şi cu vârfuri ascuţite, au devenit apanajul
tinerilor bărbaţi cu maniere elegante. Pentru a fi mai chic, puteau fi prevăzute
cu un ceasornic încrustat în mâner ori cu mici sertăraşe pentru licori, medicamente,
parfum sau tutun 476 .
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în mare
vogă a fost domeniul lenjeriei, cu reclame mai mult sau mai puţin erotice, fapt
demonstrat de existenţa la Chişinău a magazinelor specializate şi chiar a depozitelor,
cum ar fi „Manufactura Tippe şi Ditrich”, situată în strada Puşkin, nr.
46, unde chişinăuenii puteau procura la preţuri acceptabile lenjerie de bărbaţi
şi de dame: ciorapi, şosete, cravate etc. 477 . Conform informaţiilor oferite de
presa periodică a timpului, chişinăuencele purtau renumitul chilot cu picior,
confecţionat din dantelă, de diferite culori: roz, albastru sau verde.
Cât despre şosete sau ciorapi, aceste obiecte vestimentare au fost prezente
încă din cele mai vechi timpuri, făcând parte şi din moda de la începutul
secolului al XX-lea. Dacă ciorapii bărbăteşti aveau modele bogate, femeile
preferau să poarte pe sub rochiile lor lungi şosete foarte simple. Folosirea
frecventă a acestor accesorii de către populaţia oraşului Chişinău este ilustrată
de existenţa magazinelor specializate şi chiar a depozitelor de acest gen. Astfel,
pe strada Puşkin, nr. 46, se afla un depozit de lenjerie atât pentru bărbaţi, cât
şi pentru dame, care oferea chişinăuenilor mărfuri la preţuri acceptabile 478 .
În secolul al XIX-lea şi chiar la începutul secolului al XX-lea, mănuşile
erau considerate accesorii cu conotaţii erotice. O femeie nu apărea niciodată
în public fără mănuşi lungi, care nu lăsau să i se vadă mâinile.
Pălăriile, purtate înainte doar de către bărbaţi, au fost preluate ulterior şi
de femei, însă ele erau uneori incomode, creând chiar şi situaţii neplăcute (de
exemplu, la spectacole acestea puteau trezi nemulţumirea spectatorilor, deoarece
pălăriile acopereau o parte din scenă) 479 . Femeile de peste 50 de ani aveau
voie să-şi păstreze pălăriile, doar că acestea erau ajustate. Aşadar, pălăriile nu
contează doar pe scenă, ci şi în viaţa cotidiană. Conform opiniei specialiştilor
476 А. Дзвконька-Козловска, Женская мода XX века, Москва, 1977, c. 35.
477 Бессарабская жизнь, март 1910.
478 Idem, ноябрь-декабрь 1914.
479 C. Caragea, Istoria vestimentaţiei europene, p. 176.