LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

56
Lucia Sava
ţiile politicii de rusificare şi de deznaţionalizare, urmărită de autorităţile ţariste.
Acestea au atras recruţi eterogeni, în primul rând, din provinciile statului ce
se aflau sub stăpânirea guvernului din capitală, dar şi din regiuni de dincolo
de frontierele statului. Imigrarea în capitală a fost în unele cazuri forţată, iar
în alte cazuri – voluntară, fenomen apreciat astfel de A. Toynbee: „În ambele
aceste categorii de imigranţi deveneau rezidenţi indezirabili într-un oraş ai
cărui locuitori erau, prin însăşi prezenţa lor, în măsură să influenţeze soarta
guvernului ce-şi avea sediul acolo, influenţând în mod indirect soarta celorlalţi
supuşi, din toate teritoriile aflate sub stăpânirea acelui guvern” 142 .
Conform datelor statistice ale perioadei, la 1 ianuarie 1902 populaţia
oraşului Chişinău era constituită din 131, 3 mii persoane de ambele genuri,
în timp ce judeţul era reprezentat de 182, 5 mii persoane 143 . Datele cele mai
detaliate şi mai exacte despre numărul şi componenţa populaţiei oraşului le
conţine Recensământul imperial din 1897. Din aceste considerente, atunci
când ne vom referi la acest aspect al problemei, vom face trimitere la documentul
menţionat.
La această dată, judeţul Chişinău ocupa o suprafaţă de 3271,9 km², densitatea
populaţiei reprezenta 85,47 locuitori/km, iar numărul total al populaţiei
judeţului era de 279 657 persoane, dintre care 144 625 bărbaţi şi 135 032
femei. În oraşul Chişinău locuiau în total 108 483 persoane – 56 734 bărbaţi
şi 51 749 femei, 1 361 fiind locuitori temporari şi 1 813 – străini (conform
tabelului 1) 144 .
Cercetătoarea S. Kustreabova, referindu-se la evoluţia oraşelor Basarabiei
în perioada interbelică, atestă mai multe fluctuaţii ale dinamicii populaţiei
oraşului Chişinău în anii 1897-1919, determinate de condiţiile social-economice
şi politice ale perioadei. Conform afirmaţiilor sale, numărul populaţiei
oraşului cunoaşte o creştere rapidă în perioada de la începutul secolului
(în 1902 acesta avea 131000 locuitori), în timp ce în ajunul Primului
Război Mondial se înregistrează o scădere a numărului chişinăuenilor până la
125 000 145 . Totodată, Marea Unire a creat condiţii favorabile pentru sporirea
populaţiei, ca urmare, în anul 1919 oraşul Chişinău avea 133 000 locuitori,
fiind al doilea oraş (după Bucureşti) în cadrul României întregite 146 .
142 A. Toynbee, Oraşele în mişcare, Bucureşti, 1979, p. 196.
143 Бессарабия: географический, исторический, статический, экономический, литературный сборник
(Под ред. П. Крушевана), Москва, 1903, c. 41.
144 Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. III. Бессарабская губерния,
Издание Центрального Статистического Комитета Министерства Внутренних Дел, 1905,
c.1.
145 С. Ф. Кустрябова Города Бессарабии (1918-1940), Кишинев, 1986, c. 26-27.
146 I. Scurtu, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001, p. 20.