LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
întâlnesc încă din timpuri străvechi cârtiţele, aricii, şoarecii de câmp, liliecii,
diferite rozătoare, veveriţe, iar dintre animalele de pradă – nevăstuicile, dihorii
şi jderii. Pe meleagurile chişinăuene îşi fac cuib 53 de specii de păsări, unele
fiind migratoare, altele obişnuiesc să rămână numai în timpul iernii. Printre
cele mai des întâlnite în centrul urban sunt: porumbeii, lăstunii, graurii,
vrăbiile. Componenţa reptilelor şi amfibiilor nu este prea bogată, dar sunt
frecvent întâlnite şopârlele, şerpii, broaştele 131 .
Deosebit de semnificative pentru mediul geografic al capitalei Basarabiei
erau zonele forestiere, folosite atât ca centre de agrement şi odihnă, cât şi
în calitate de furnizoare de alimente. Pădurile ocupau în întregime judeţul
Chişinău, ajungând până la Orhei şi erau aşezate pe lanţul de munţi Mehur.
Specialiştii în domeniul botanicii au stabilit, între altele, că în ocolul silvic
al Chişinăului se găseau mai multe specii de plante şi arbori, printre care:
scoruşul de munte (Sorbus Aucuparia) şi două esenţe de mesteacăn (Betula
Verucoza Ehrl şi Betula Pubescens Ehrl) 132 .
1.1.2. Zone urbane
Avantajul de a fi capitală. Creaţie a epocii „ţariste” 133 , din punctul de
vedere al formei şi al exteriorului, oraşul îndreptăţeşte pe deplin aprecierile lui
A. Toynbee în ceea ce priveşte modalităţile de alegere a capitalelor pe considerente
de convenabilitate: atât în ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare
cu mărfuri, în legătura cu administraţia provinciei şi în menţinerea securităţii,
dar şi în alegerea capitalei pe considerente de strategie134 . Evoluţia sa ca şi
capitală a fost determinată, în mare măsură, de faptul că oraşul Chişinău s-a
format într-un context economico-social, politic, ideologic şi cultural specific,
ca urmare a influenţei mediului rusesc, aspecte care şi-au lăsat amprentele
asupra evoluţiei mentalităţii şi vieţii cotidiene.
Străzi şi cartiere. Ca şi majoritatea marilor oraşe ale Imperiului Rus,
Chişinăul ocupa un teritoriu întins, iar clădirile erau despărţite între ele prin
străzi, grupate în cartiere. La începutul secolului al XX-lea, Chişinăul ocupa o
suprafaţă de aproximativ 4500 desetine de pământ, dintre care 770 erau rezervate
caselor şi curţilor, iar 2500 erau ocupate de grădini şi vii. În anul 1900,
suprafaţa oraşului a crescut cu încă 2088 desetine, prin cumpărarea moşiei
periferice Visterniceni, unde va fi construită zona urbană a Râşcanilor135 .
131 Basarabia agricolă. Organul Societăţii Agronomilor, filiala Basarabia, 1920-1921, p. 151.
132 Ibidem, p. 152.
133 Şt. Ciobanu, Chişinăul, Chişinău, 1996, p. 35.
134 A. Toynbee, Oraşele în mişcare, Bucureşti, 1979, p. 131.
135 Z. Arbore, Dicţionarul geografic al Basarabiei, p. 60.
53