LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
129
De altfel, nivelul de trai al majorităţii populaţiei oraşului depindea de capacitatea
de cumpărare a strictului necesar în baza salariului lunar al fiecărui
locuitor, indiferent de categoria socială sau de îndeletnicire.
Conform datelor statistice ale perioadei, salariul mediu al unui muncitor
din Basarabia a variat în perioada dată astfel: în anul 1900 acesta era de 133,21
ruble, în 1905 – de 138,52 ruble, în 1910 – 178,81 ruble, iar în 1913 – de
136,85 ruble 410 .
Salariul lunar al fiecărui individ varia în funcţie de domeniul de activitate,
de instituţie, de sex şi de vârsta persoanei, oscilând între 8 şi 50 ruble. Astfel,
salariul mediu anual al unui muncitor angajat în prelucrarea lânii era de 300
ruble, al celui ce prelucra metalele – 185 ruble, în industria chimică – 280
ruble, industria lemnului – 100 ruble, la fabricile de mobilă – 300 ruble, la
fabrica de cărămidă – 164 ruble, al unui angajat la moară – de 200 ruble, iar al
unuia de la tipografie – de 237 ruble 411 .
În anul 1913 salariul mediu anual a crescut considerabil în dependenţă de
domeniul de activitate al muncitorului: astfel, un angajat din industria lemnului
primea în mediu anual 200 ruble, din industria de prelucrare a metalelor – 284
ruble, industria alimentară – 254 ruble, industria chimică – 460 ruble, de la
fabrica de cărămidă – 316 ruble, un electric – 630 ruble. De menţionat, dacă
în anul 1900 salariul mediu anual în Basarabia era de 180 ruble, crescând în
anul 1913 până la 235 ruble, iar către 1914 la 294 ruble, atunci în 1915, din
cauza războiului, acesta a coborât la cel din 1900 – de 184 ruble 412 .
Negustorii şi angajaţii în activităţi comerciale mărunte primeau şi mai
puţin. Astfel, venitul mediu anual al acestora nu depăşea 100 ruble. Acesta era
mai înalt în cazul fotografilor, brutarilor, ceasornicarilor, giuvaergiilor, fierarii,
care primeau în mediu anual un salariu de 250-400 ruble, în timp ce mai puţin
remuneraţi pentru munca prestată erau cizmarii, sobarii etc. Femeile primeau
un salariu mai mic în comparaţie cu bărbaţii. Astfel, 43,2% din cusătorese
primeau mai puţin de 100 ruble anual, iar restul – nu mai mult de 400, 21,7%
din spălătorese primeau mai puţin de 100 ruble, iar restul – nu mai mult de
400 ruble, etc. 413 .
După cum remarcă cercetătorul N. Babilunga, de regulă, salariul săptămânal
al unui ucenic angajat în atelierele meşteşugăreşti era de 5 ruble 50
copeci; acesta varia între 4 şi 10 ruble, deoarece printre aceştia puteau fi atât
410 Н. В. Бабилунга, Промышленность Бессарабии в конце XIX – начале XX-века. Очерк
капиталистической эволюции, Кишинев, 1985, c. 126.
411 Ibidem, p. 127.
412 Ibidem, p. 127.
413 Ibidem, p. 127.