LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

108
Lucia Sava
vedere al inconvenientelor pe care le crea schimbarea mai multor genuri de
transport. Scrisoarea lui I. Pelivan către Şt. Stoica din 6 august 1912 este
reprezentativă în acest sens: „Dumneavoastră puteţi prea lesne veni la Bălţi
după itinerarul următor: Iaşi – Ungheni – Pârliţa. De la gara Pârliţa luaţi un
balagul, adică un faeton jidovesc şi în 4-5 ore sunteţi la mine. Plata pentru
trăsură e de 7-8 ruble. Aşa că dacă mai găsiţi vreo doi muşterii, atunci plătiţi
o treime. De la Pârliţa la Bălţi să fie vreo 55-60 verste sau vreo 75 km. În
mijlociu, caii balagulilor fac 12 verste pe ceas...” 332 .
Prin urmare, decizia de a călători pe o distanţă mai mare era însoţită de
o doză mare de curaj şi de riscuri din partea persoanei care se aventura să o
realizeze. Din aceste considerente, numărul unor astfel de călătorii era destul
de redus în perioadele cu timp instabil ale anului, cum ar fi iarna, primăvara
devreme sau toamna târziu, când ploua sau era frig.
Pentru a îmbunătăţi condiţiile de transport public extern, în anul 1914 a fost
stabilit Regulamentul privind călătoriile cu trenul, care prevedea respectarea unor
reguli generale care ţineau de transportul public, cum ar fi: accesul persoanelor
în vagoane era permis doar călătorilor, în tren era interzisă vânzarea
ziarelor şi a altor obiecte sau produse; se interzicea, de asemenea, cerşitul, nu
era permis de a călători cu animale, cu excepţia câinilor mici, de cameră; şi nu
în ultimul rând, fumatul era permis doar în spatele vagonului; iar pentru călătorii
„veseli” gălăgia, cântecele şi muzica erau pedepsite prin amenzi aspre 333 .
În pofida tuturor acestor măsuri întreprinse de către conducerea oraşului
Chişinău pentru a îmbunătăţi transportul în interiorul oraşului şi în afara
acestuia, pentru a crea un confort şi siguranţă călătorilor, existau încă multe
probleme insuficient soluţionate. Ca urmare, în anul 1918, după proclamarea
Marii Uniri, în cadrul procesului de reintegrare a Basarabiei în civilizaţia
românească, avea să se descopere, printre alte probleme, una destul de acută
comparativ cu celelalte provincii româneşti – cea a transportului public.
Astfel, Constantin Negruzzi, inspector general administrativ al Basarabiei,
afirma cu referinţă la circulaţia în Basarabia: „Dintre toate provinciile româneşti,
Basarabia este cea mai lipsită de căi de comunicaţii, cu deosebire de
şosele. Zemstvele, care se ocupau cu gospodăria locală, a judeţelor, nu au
putut face nimic în această privinţă din cauza opunerii guvernului rusesc.
Lipsa drumurilor împiedică dezvoltarea economică a regiunii. Pe timpuri de
ploaie şi iarna, comunicarea este aproape întreruptă cu totul. Locuitorii stau
332 Ibidem, p. 15-38.
333 Обязательные постановления о порядке движения вагонов электрического трамвая и пользования
таковыми в г. Кишиневе, Сборник обязательных для жителей города Кишинева постановлений
// Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 2, январь 1914.