LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
aruncă înlăuntru o otravă care ar fi în stare să ucidă orice sămânţă; sumbrul
idealism de complot şi de conspiraţie care, negăsind sensul pozitiv al vieţii,
răspândeşte pretutindeni sepulclara ştiinţă a negaţiei şi neputând muri cu un
zâmbet, trăieşte cu un blestem.” 220 .
Astfel, remarcăm că vremurile tulburi au scos în evidenţă unele trăsături
nu prea agreabile ale basarabenilor, apreciate din punctul de vedere al interesului
naţional, al relaţiei cu celălalt, trăsături care pot fi explicate din punct de
vedere uman şi istoric, care s-au accentuat şi au declanşat uneori o anumită
apatie, alteori chiar dispreţ pentru apartenenţa la comunitatea politică şi culturală
românească nu numai datorită faptului că multe aşteptări n-au fost realizate,
dar şi din simplul motiv că natura nihilistă nu poate fi mulţumită cu nimic.
Repercusiunile regimului politic asupra vieţii cotidiene. Schimbarea
regimului politic n-a fost întotdeauna primită idilic în viaţa cotidiană. Obişnuit
cu un anumit confort psihologic şi social în cadrul unui sistem social-politic
rigid, individul reacţionează spontan şi negativ la orice schimbare, chiar dacă,
privită în timp, schimbarea regimului politic îşi lasă amprentele asupra mentalităţii
şi a vieţii cotidiene.
Astfel, atitudinea moldovenilor faţă de regimul politic ţarist, instaurat ca
urmare a anexării Basarabiei la Imperiul Ţarist în anul 1812, s-a modelat în
mare parte sub impactul acţiunilor acestora, fiind o reflectare prin prisma
mentalităţii tradiţionale.
Istoricii I. Şarov şi A. Cuşco consideră că „atitudinea faţă de ruşi a autohtonilor,
şi mai ales a boierimii, a avut un impact considerabil şi asupra evoluţiei
politice a Basarabiei, în particular asupra lichidării autonomiei. Nu poate
fi contestat faptul că organele autonomiei locale basarabene erau privite de
autorii ruşi ca un factor de natură să accentueze particularismul basarabenilor
în cadrul Imperiului Rus. În perioada existenţei autonomiei Basarabiei nu se
putea, evident, vorbi de un naţionalism rus, ci de tendinţa autorităţilor ruse
de uniformizare a organizării interne a Imperiului. În aceasta ordine de idei,
organele de administrare locală, ca şi o exprimare cât de cât clară a diferenţelor
în cadrul unităţii organice a Imperiului, era privită anume ca o ameninţare
la adresa acestei uniformizări 221 .
Concepţia autorilor citaţi este justificată şi de afirmaţiile lui A. Zaşciuk,
care menţionează explicit ostilitatea manifestată de basarabeni (se subînţeleg
mai ales boierii) faţă de măsurile ruseşti şi chiar încercările lor de a bloca lucrul
220 N. Iorga Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1997, p. 170-171.
221 I. Şarov, A. Cuşco, Identitatea naţională a basarabenilor în istoriografia rusă din secolul XIX //
Basarabia: dilemele identităţii, Iaşi, 2002, p. 34.
77