LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
Localurile publice ale Chişinăului, destul de numeroase în perioada de timp
studiată, ar putea fi împărţite în mai multe categorii. În prima categorie putem
include clădirile reprezentative ale oraşului, cum ar fi, spre exemplu, primăria,
şcoala, tribunalul, catedrala, la care se adaugă cinematograful, teatrul, librăria
etc. Acestea erau concentrate în mare parte în zona centrală a oraşului, care
era cea mai bine întreţinută, dispunând de toate cele necesare pentru un nivel
de trai civilizat.
Conform surselor timpului, la 1900 în întreaga Basarabie existau 25 instituţii
de instruire publică, 15 pentru băieţi şi 10 pentru fete 289 . Oraşul Chişinău
deţinea întâietatea în acest sens, deoarece aici se aflau: două gimnazii clasice
pentru băieţi, două gimnazii de fete, o şcoală de opt clase „M.A. Nagovski”,
o şcoală reală, o şcoală de 7 clase „Karcevski”, o şcoală comercială „Skorodinski”,
un seminar duhovnicesc, o şcoală eparhială, o şcoală duhovnicească,
o şcoală de vinuri, biblioteca obştească orăşenească. În 1902 a fost deschisă o
şcoală profesională de opt clase, şcoala particulară de băieţi, şcoala comercială
de trei clase, şcoala orăşenească de meserii „Alexandrov”, şcoala orăşenească
de desen, trei şcoli de muzică, şcoala profesională orăşenească evreiască de
fete „Raşcovici”, şcoala evreiască de meserii pentru băieţi 290 .
Un moment semnificativ de mare amploare l-a constituit crearea în ajunul
Marii Uniri, la 18 februarie 1918, a Universităţii Populare din Chişinău, din iniţiativa
unui grup de intelectuali basarabeni, printre care P. Halippa, Şt. Ciobanu,
I. Pelivan, P. Erhan, E. Alistar, N. Alexandri etc. Această instituţie, care îşi
avea sediul în renumita Casă Eparhială, nu echivala cu un aşezământ de învăţământ
universitar, menirea ei fiind cu totul alta. Astfel, Pan Halippa menţiona
despre scopul primordial al acesteia: „Universitatea Populară din Chişinău va
fi o instituţie culturală pentru redeşteptarea şi luminarea minţii poporului...”
(scopuri de culturalizare, de răspândire a ştiinţei de carte etc.) 291 .
Pentru a scoate în evidenţă rolul pe care îl deţineau instituţiile publice în
procesul de ridicare a nivelului de carte şi cultură al populaţiei orăşeneşti,
evidenţiem existenţa Societăţii istorico-literare din Chişinău, creată şi condusă de
Iustin Frăţiman (aprilie 1918). Această Societate fondează un muzeu naţional
şi deschide o universitate populară, prin intermediul cărora se urmărea
propagarea culturii naţionale. În cadrul Universităţii Populare din Chişinău, Iustin
289 Бессарабия: географический, исторический, статический, экономический, литературный сборник
(под ред. П. Крушевана), Москва, 1903, c. 62.
290 Ibidem, p. 82.
291 V. Popovschi, O. Ghibu şi Universitatea Populară din Chişinău // Cugetul, nr. 1, 2002,
p. 44-46.
97