LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

132
Lucia Sava
În acelaşi context, este descrisă o zi de muncă a unui angajat la fabrica de
producere a articolelor de marochinărie: „...o muncă grea, prost plătită, şi,
cel mai important, murdară... Mirosul era distrugător, el se îmbiba în îmbrăcăminte
atât de mult, încât o persoană neobişnuită cu un astfel de miros nu
putea rămâne mai mult de 10 minute în atelier...” 424 .
În afara subvenţiilor băneşti acordate, autorităţile interveneau şi la nivel
administrativ pentru a îmbunătăţi condiţiile de trai şi de muncă ale locuitorilor
oraşului. Astfel, Decretul din 15 noiembrie 1906, publicat în Monitorul
oficial din 1906, conţinea o serie de modificări ale condiţiilor de muncă ale
diferitor categorii sociale 425 . Articolul 1894, care se referea la stabilimentele
comercialo-industriale şi articolul 1895 referitor la stabilimentele meseriaşilor,
prevedeau o serie de modificări privind ocrotirea copiilor, minorilor şi femeilor;
se introduc în Codul Penal noi articole la acest capitol. De asemenea,
decretul menţionat prevedea, între altele, unele pedepse pentru încălcarea
regulamentului: „Directorul stabilimentului de meserie sau comercial care
va contraveni dispoziţiei legilor şi ordonanţei obligatorii referitoare la durata
lucrărilor şi împărţirea lucrului cu privire la copii, minori şi femei, se pedepsesc
cu închisoare până la o lună sau cu amenda pecuniară de 100 ruble.
La acelaşi capitol, al modificărilor cadrului legislativ, trebuie menţionată
Legea privind asigurarea contra accidentelor, emisă în anul 1912 426 . Doi ani mai
târziu, la 10 iunie 1914, o nouă lege se referea la condiţiile pentru asigurarea
rentelor şi capitalurilor băneşti prin casele de păstrare ale statului. Conform
acestei legi, casele de păstrare ale statului puteau primi:
• Asigurări în caz de moarte;
• Asigurări la termen stabilite în poliţe de asigurări;
• Asigurarea rentei pe tot timpul vieţii.
Asigurarea unei rente viagere, urmând a se servi de plata moştenită după
moartea persoanei asigurate. Pentru asigurarea individuală capitalul asigurat
pe viaţă nu putea depăşi 10 000 ruble, iar renta viageră – 1 200 ruble pe an de
persoană. Pentru asigurările colective era fixată aceeaşi sumă de 10 000 ruble,
iar renta viageră nu trebuia să depăşească 2 400 ruble pe an. Suplimentar,
legea stipula că asigurarea capitalurilor până la 1 000 ruble şi a rentei ce nu
depăşea 500 ruble pe an se încheia cu condiţia că acestea nu vor fi expropriate
în nici un caz 427 .
424 В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, c. 82.
425 Extras din Avizul nr. 178 al şedinţei Comisiei juridice a Basarabiei din 9 decembrie 1919// Buletinul
Cercului de Studii şi propagandă cooperatistă pentru Basarabia, nr. 2, august 1920,
p. 210.
426 Ibidem, p. 211-212.
427 Ibidem, p. 215.