LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
115
d) Mica burghezie – denumită şi pătura inferioară a burgheziei, care în
calitate de salariaţi, practicau meşteşugăritul şi comerţul cu amănuntul.
Din punctul de vedere al componenţei etnice a populaţiei urbane antrenate
în activităţile comerciale ale oraşului, majoritatea negustorilor erau de
altă origine etnică (evrei, ruşi, armeni etc.) decât cea românească 355 .
Conform afirmaţiilor cercetătorului V. Jukov, în oraşul Chişinău era
concentrat numărul cel mai mare de negustori din întreaga Basarabie. Astfel,
dacă în anul 1899, 5 601 dintre locuitorii oraşului trăiau din activităţi comerciale
şi negustoreşti, în 1904 în aceste domenii activau mai mult de 6 000
persoane 356 .
Prin urmare, cea mai mare parte a veniturilor oraşului rezultau din activităţile
comerciale întreţinute (tabelul 20). Astfel, analizând veniturile obţinute
în 1897 din acest tip de activităţi, constatăm că, în ceea ce priveşte comerţul
de ghildă, cele mai mari venituri ale judeţului în acest an rezultau din realizarea
produselor farmaceutice (28%), cât şi a celor de papetărie (21%). De
asemenea, o parte a veniturilor erau date de comerţul întreţinut în cadrul hotelurilor,
motelurilor, restaurantelor (17%), de vinderea articolelor de bijuterie
(17%), dar erau considerabile şi veniturile acumulate din vânzarea mobilei
(15%), a produselor de marmoră şi faianţă (15%) 357 . În ceea ce priveşte veniturile
rezultate din activităţile comerciale în afara ghildei, cele mai mari erau
aduse de beciuri, cârciumi (27%), de hoteluri, restaurante (21%), din comercializarea
produselor de băcănie (18%), precum şi a produselor de galanterie.
Situaţie firească, în condiţiile în care industria alimentară şi cea vestimentară
ocupau un loc important în economia oraşului.
În oraşul Chişinău erau concentrate cele mai importante afaceri comerciale
cu pâine, vin, tutun, lână, piei ş.a., fapt demonstrat prin existenţa unui
număr în creştere de întreprinderi comerciale. Astfel, firma comercială Blank
şi Efruzi, care aparţinea unor negustori locali, realiza vânzarea en gros a cerealelor
şi îndeplinea, în acelaşi timp, funcţii bancare 358 .
De asemenea, firma comercială Drutman şi Epelibaum din Chişinău vindea
articole de galanterie la Moscova, Varşovia, având la începutul secolului un
venit de 150 mii ruble. Comerţul de manufactură a negustorului chişinăuean
Solomon Nirenberg atingea suma de 125 mii ruble, comerţul cu lemne era
realizat de firmele lui I. Grabois, S. Felidman, I. Zonis, I. Braunştein, M.
355 N. Enciu, Basarabia în anii 1918-1940: Evoluţie demografică şi economică, Chişinău, 1998, p. 72.
356 В. И. Жуков, Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бессарабии (1812-1900),
Кишинев, 1982, c. 135.
357 Ibidem, p. 138-140.
358 В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, c. 156.