LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
de povestirea evenimentelor şi mai mult de analiza „structurilor”, termen
frecvent utilizat de istoricii Şcolii de la Annales 28 .
Atât Febvre, cât şi Bloch doreau ca istoricii să utilizeze în lucrările lor
informaţii din disciplinele învecinate: geografie, sociologie, psihologie, antropologie
etc., încurajând în acest sens cooperarea interdisciplinară şi conferind
istoriei o poziţie de hegemonie printre ştiinţele sociale.
Intenţiile autorilor francezi nu erau printre primele. Încă în 1919, istoricul
olandez Johan Huizinga a publicat lucrarea Amurgul Evului Mediu, un
studiu despre cultura din secolele XIV-XV, care se inspira din antropologia
socială. De altfel, revista întemeiată de Marc Bloch şi Lucien Febvre includea
în colectivul redacţiei, alături de istorici, cercetători din alte domenii, cum ar
fi: geograful politic André Siegfried; sociologul Maurice Halbwachs; în paginile
revistei au publicat economistul Joseph Schumpeter, sociologul Norbert
Elias, antropologul Edward Evans-Pritchard ş.a. 29 .
Ascensiunea unui discurs comun al istoricilor şi sociologilor, al arheologilor
şi al antropologilor coincide cu declinul unui discurs comun pentru
ştiinţele sociale şi disciplinele umaniste, precum şi în cadrul fiecărei discipline.
Chiar şi în cadrul unei subdiscipline cum este istoria socială există tendinţe
de divizare, o parte a istoricilor fiind preocupaţi de marile curente, iar cealaltă
– de studiile de caz la scară mică. Această separare este vizibilă, în special, în
Germania, unde cele două grupări, una – a aşa-numiţilor „istorici ai societăţii”,
şi cealaltă – a cercetătorilor „micro-istoriei”, se află în conflict 30 .
Primele încercări reuşite de instituţionalizare a noii discipline se fac în
deceniul trei al secolului al XX-lea, datorită eforturilor şi activităţii istoriografice
a istoricilor francezi L. Febvre şi M. Bloch, din iniţiativa cărora apare
revista Annales d’histoire économique et sociale (Strassbourg, 1929), care în 1946
a devenit Annales, Economies, Sociétés. Civilisation. Încercând definirea noilor
direcţii de cercetare istorică, L. Febvre susţine, că fiecărei civilizaţii, fiecărui
nivel de cultură şi fiecărei categorii sociale îi corespunde propriul său utilaj
mental, care include, în componenţa sa atât noţiunile educative, cât şi cele
comportamentale, definite ca “mod de viaţă” 31 . În concepţia lui M. Bloch,
„obiectivul istoriei este omul, care trebuie să fie studiat atât ca individ, cât şi
ca factor social” 32 .
28 P. Burke, The French Historical Revolution: The Annales School, 1929-1989, Cambridge, 1990.
29 P. Burke, Istorie şi teorie socială, 1999, p. 27.
30 Ibidem, p. 31.
31 L. Febvre, Religia lui Rabelais: Problema necredinţei în secolul al XVI-lea, Cluj-Napoca, 1996,
p. 5.
32 М. Блок, Апология истории, Москва, 1986, p.17-20.
25