LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
CAPITOLUL III
VESTIMENTAŢIA
135
Studiul vestimentaţiei indivizilor dintr-o anumită societate într-o perioadă
istorică distinctă ne oferă un punct de vedere inedit, care ne permite
să observăm ansamblul realităţilor sociale, mediul material, cât şi simbolurile,
practicile colective sau calculele personale ale acestora în perioada
cercetată.
Chiar dacă istoria costumului cunoaşte, pe parcursul evoluţiei sale, o
cercetare profundă în operele unor autori, îndeosebi francezi, precum
Françoise Piponnier, Yvonne Deslandres, Philippe Perrot, Daniel Roche,
A.C.A.Racinet, André Blum, Françoise Bouchet 432 ş.a., istoricii şi antropologii
descoperă noi aspecte de investigaţie, care le permit aprofundarea cunoştinţelor
despre cultura, dar şi despre procesul de comunicare non-verbală a indivizilor
unei societăţi, deoarece „costumul reprezintă arta de a trata un subiect
în întregul adevăr istoric” 433 .
În studierea vestimentaţiei trebuie să ţinem cont de ţesătură, detaliile croielii,
reutilizarea anumitor piese, confecţionările tradiţionale, preţuri, precum şi de
circumstanţele în care este utilizată. Aceste elemente fac distincţia între situaţia
socială, preferinţele şi gusturile indivizilor, constituie un element al individualismului
sau, dimpotrivă, îi încadrează în colectivitate.
Îmbrăcămintea trebuie considerată ca „un fapt social total”, deoarece ea
este un „fenomen social total”, ce implică în acelaşi timp posibilităţile tehnice,
economice şi culturale ale unui grup, cât şi aspiraţiile sale, care determină
gesturi şi practici individualizate: ipostaze, schimburi, vise.
Din aceste considerente, vestimentaţia nu reprezintă o investiţie financiară
a cărei utilitate ar fi de natură tehnică; ea pune în evidenţă, înainte de toate,
diferenţierea socială, făcând vizibilă ierarhia de averi şi de ranguri sociale.
Deoarece ea afirmă inegalitatea, este atât o problemă tehnică şi economică,
cât şi politică. Numărul pieselor vestimentare purtate, noutatea şi originalitatea
formelor şi a culorilor, tipurile de ţesături, gradul lor de uzură constituie
indicii practicilor sociale diferenţiate. Cu siguranţă, mijloacele financiare ale
432 Este vorba de cercetători francezi consacraţi studiului istoriei costumului: F. Piponnier,
Costumes et vie sociale. La Cour d’Anjou XIV-XV-ème siècles, Paris, 1970; Y. Deslandres, Le
costume, image de l’homme, Paris, 1976; Ph. Perrot, Les dessus et les dessous de la bourgeoisie. Une
histoire du vêtement au XIX-ème siècle, Paris, 1981; D. Roche, La culture des apparences. Une
histoire du vêtement XVII-XVIII-ème siècles, Paris, 1989; A.C.A. Racinet, Le costume historique,
Paris, 1988; A. Blum, Histoire du costume, les modes aux XVII et XVIII-ème siècles, Paris, 1988;
F. Boucher, Histoire du costume, Paris, 1985.
433 Concepţie expusă de către iluminiştii francezi.