LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
cazurilor, conţin elemente sumare despre problema menţionată, tratând
într-un context mai amplu şi în limite cronologice mai vaste unele aspecte ale
evoluţiei oraşului Chişinău la începutul secolului al XX-lea. Aceste lucrări nu
dezvăluie decât momentele tangenţiale ale problemei, astfel încât viaţa cotidiană
în Chişinău, în anii 1900-1918, perioadă în care oraşul înregistrează un
proces intens de urbanizare şi de modernizare, necesită un studiu special, care
ar scoate în evidenţă particularităţile acestui proces.
Absenţa unei lucrări care ar aborda unul dintre domeniile cele mai
complexe ale istoriei spaţiului dintre Prut şi Nistru, cel al vieţii cotidiene, ne-a
creat unele impedimente în realizarea studiului nostru. Astfel, în realizarea
cercetărilor noastre am pornit de la ideea lui Jacob Burckhardt, potrivit căreia
„punctul de plecare a istoriei este acela al singurului centru valabil şi posibil
pentur noi – al omului care îndură, năzuieşte şi acţionează, aşa cum a fost
acesta întotdeauna” 102 .
Studiind aspectele vieţii cotidiene în oraşul Chişinău la începutul secolului
al XX-lea, am oscilat între „posibil” şi „imposibil”, am fost puşi în dificultatea
de a prezenta coerent „asamblarea anevoioasă a discursului paraistoric,
deoarece demografia, alimentaţia, costumul, locuinţa, moneda, oraşele, în
mod obişnuit sunt rupte unele de altele, fiind expuse în marginea povestirilor
tradiţionale” 103 .
Ne-am propus „să nu alunecăm spre o istorie a individualismului” 104 ,
ci încadrând individul în societate, în colectivitatea din care face parte, să
urmărim în ce măsură sfera publică şi cea privată se articulează şi se definesc
reciproc. În opinia noastră, istoria vieţii private, cotidiene, nu poate fi
cercetată în afara celei publice, deoarece „oricât de mult ar dori să trăiască
„izolat de lume”, omul ca „fiinţă socială”, nu se poate sustrage colectivităţii.
De aceea, o bună parte a vieţii cotidiene are o dimensiune publică...” 105 .
În cercetarea noastră am ţinut cont şi de faptul că există întotdeauna o
discrepanţă între viaţa publică, care reflectă individul în maniera în care acesta
vrea să fie receptat de colectivitate, şi viaţa privată, care ne prezintă individul,
în afara constrângerilor sociale şi politice, stabilite de aceasta; iar aceste particularităţi
merită o atenţie deosebită din partea cercetătorului.
Astfel, fundamentele studiului nostru au fost puse de principiul obiectivismului
şi cel al istorismului. Metodele de investigaţie ştiinţifică utilizate
pentru elucidarea problematicii propuse au fost: metoda analizei istorice,
102 J. Burckhardt, Consideraţii privind istoria universală, Bucureşti, 1997, p. 11.
103 F. Braudel, Structurile cotidianului, Bucureşti, 1995, p. 3.
104 Ph. Ariès, G. Duby, Istoria vieţii private, vol. I-II, Bucureşti, 1995, p. 6.
105 I. Scurtu, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001, p. 8.
43