LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
În realizarea cercetărilor, istoricii apelează de multe ori la modele istorice.
Modelul poate fi apreciat drept „un construct intelectual care simplifică
realitatea cu scopul de a o înţelege” 21 . Astfel, modelul este echivalent
cu tipul, termen utilizat îndeosebi de Max Weber. În abordarea istorică sunt
utilizate două modele contrastive ale societăţii – cel consensual, asociat cu Emile
Durkheim, care subliniază importanţa legăturii sociale, a coeziunii sociale; şi
cel conflictual, asociat cu Karl Marx, care evidenţiază ubicuitatea contradicţiilor
şi a conflictelor sociale. Ambele modele coexistă, deoarece este imposibil ca
o societate să existe fără conflicte sau fără o solidaritate.
3. Istoriografia problemei (abordări teoretice ale vieţii cotidiene).
Studiile care abordează aspecte ale vieţii cotidiene sunt într-o legătură foarte
strânsă cu cele care abordează particularităţile mentalităţilor. De aceea, în
cadrul studiului nostru vom face multe referinţe şi la acest subiect, mentalităţile
determinând, de regulă, evoluţia vieţii cotidiene a indivizilor dintr-o
anumită societate într-o anumită perioadă istorică.
Acest nou şi incitant domeniu al istoriei, apărut la începutul secolului al
XX-lea în cadrul unui curent istoriografic cu un puternic impact în istoriografia
contemporană universală (La nouvelle histoire), a inaugurat o perspectivă nouă şi
globală asupra trecutului, indicând modul, sau mai degrabă modurile, manierele
în care oamenii societăţilor din trecut văd, percep şi îşi imaginează lumea
care-i înconjoară, cum se văd pe ei înşişi, şi unii pe alţii, precum şi sistemele de
valori în funcţie de care îşi modelează atitudini, comportamente, reacţii unii
faţă de ceilalţi, ca şi faţă de provocările mediului natural, social sau politic 22 .
Noul curent istoriografic, orientat spre studiul mentalităţilor şi al imaginarului
din diverse epoci istorice şi în diferite arii de civilizaţie, a revalorificat
şi ponderea în acest context a istoriei vieţii cotidiene, faţă de care se
încearcă o abordare în spirit pluridisciplinar; iar cercetătorii preocupaţi de
aceste probleme utilizează în demersurile lor achiziţiile unor ştiinţe socialumane
conexe, cum ar fi: psihologia socială, geografia umană, demografia
istorică, sociolingvistica, semiotica etc. În acelaşi timp, în centrul investigaţiei
istorice este aşezat nu omul abstract şi universal, ci omul concret istoric, mai
mult, grupurile umane, colectivităţile, cu particularităţile lor 23 .
Rădăcinile unei asemenea abordări istorice, pe cât de novatoare şi de captivantă
pe atât de complexă şi de dificilă, trebuie căutate în istoriografie, încă în
secolul al XIX-ea şi la începutul secolului al XX-lea.
21 P. Burke, Istorie şi teorie socială, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 38.
22 T. Nicoară, Introducere în istoria mentalităţilor colective, Cluj-Napoca, 1995, p. 3-4.
23 Ibidem, p. 5.
23