LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

92
Lucia Sava
Această problemă va fi soluţionată către sfârşitul perioadei cercetate, abia
la începutul anului1918, când Sfatul Ţării a elaborat Legea asupra taxei de expediţie
a corespondenţei poştale şi a telefoanelor 275 .
Datele selectate din statisticile şi rapoartele realizate în perioada de la începutul
secolului al XX-lea ne permit să evidenţiem şi unele caracteristici ale
mediului de trai al locuitorilor oraşului Chişinău în cadrul gospodăriilor individuale.
Conform opiniei cercetătorului V. Jukov, la mijlocul secolului al XIX-lea,
în oraşul Chişinău, din 3,5 mii de meşteşugari (pietrari, muzicanţi, steclari,
sobari etc.) aproximativ 900 nu aveau locuinţă proprie, iar spre sfârşitul secolului
al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea numărul familiilor orăşeneşti
depăşea cu 50% numărul caselor de locuit 276 .
În studiul nostru am urmărit repartizarea populaţiei oraşului Chişinău în
cadrul gospodăriilor individuale (tabelul 15) în baza Recensământului de la
1897. Conform datelor acestuia, în judeţul Chişinău erau înregistrate 58 470
gospodării publice şi private, dintre care 19 962 (34,14% din numărul total)
aparţineau oraşului 277 . Majoritatea gospodăriilor orăşeneşti erau alcătuite din
6-10 persoane (26,92%), din 2 persoane (17,14%), din 3-4 – 16,25%, iar mai
mult de 11 persoane locuiau în 164 case (0,82%). De asemenea, cea mai mare
parte a indivizilor (70,2% bărbaţi şi 82,84% femei) locuiau în cadrul familiilor
şi foarte puţini în afara acestora. În ceea ce priveşte gospodăriile care deţineau
angajaţi sau servitori, acestea se repartizau astfel: cele mai multe, 2 062 gospodării,
aveau doar un singur angajat (10,32%), 2-3 persoane angajate aveau 944
gospodării (4,72%), iar proprietăţile care dispuneau de un număr mai mare de
servitori nu depăşeau cifra de 1% 278 .
Un interes aparte prezintă repartizarea populaţiei Chişinăului conform
structurii gospodăriilor private şi publice (tabelul 16). Astfel, 665 bărbaţi şi
603 femei locuiesc în gospodării individuale care nu dispun de servitori, iar
1 598 bărbaţi şi 1561 femei aveau angajaţi, cele mai multe gospodării (în număr
de 165) având doar o singură persoană. Această situaţie era caracteristică şi
pentru întregul judeţ (252 gospodării). În acelaşi timp, 77,57% din numărul
instituţiilor publice ale judeţului Chişinău (107) se găseau în oraş (83) 279 .
p. 12-16.
275 V. Popovschi, Proiecte de constituţie ale Republicii Democratice Moldoveneşti (1918) // Destin
românesc, nr. 2, 1999, p. 18-25.
276 В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, p. 258.
277 Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. III. Бессарабская губерния,
Издание Центрального Статистического Комитета Министерства Внутренних Дел, 1905,
c. 6-7.
278 Ibidem, p. 6-7.
279 Ibidem, p. 8-9.