LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

140
Lucia Sava
1920 cataloagele de modă au început să indice talia, aleasă în funcţie de perimetrul
bustului, iar pentru copii în funcţie de vârstă. Fiecare ţară va avea
acum propriul sistem de cotare a măsurilor, acestea fiind indicate pe etichete
şi putând fi uşor preluate de croitorii locali 447 .
În cele ce urmează ne propunem să evidenţiem principalele trăsături şi
elementele esenţiale ale vestimentaţiei locuitorilor oraşului Chişinău la începutul
secolului al XX-lea. Ca şi în alte oraşe, în Chişinău îmbrăcămintea era
variată, deoarece şi stratificarea populaţiei era accentuată. Nu vom insista pe
specificul vestimentar al vreunei categorii sociale sau al etniilor conlocuitoare
din oraş, ci vom încerca o generalizare a portului vestimentar, indiferent de
aceste aspecte. Viaţa mondenă a capitalei, cu ritmul ei furtunos, a impus
simplificarea tendinţelor vestimentare, precum şi crearea unei diversităţi în
funcţie de activităţile desfăşurate de orăşeni şi de ocaziile pentru care aceştia
trebuiau să se îmbrace.
Prin urmare, remarcăm în vestimentaţia chişinăuenilor încercarea de a o
modifica, de a o adapta, de a o face să devină mai simplă, mai comodă, mai
practică, determinând o mai bună adaptabilitate a acesteia la diferite situaţii
(activităţi casnice, serviciu, plimbare, festivităţi etc.) cărora li se expunea zilnic
orăşeanul, indiferent de etnia din care făcea parte 448 .
Din aceste considerente, în studiul nostru nu ne propunem să evidenţiem
particularităţile vestimentare tradiţionale ale fiecărei etnii conlocuitoare
a oraşului, ci dimpotrivă, pornind de la particular, să insistăm, generalizând,
asupra tendinţelor vestimentare ale locuitorilor oraşului din punctul de vedere
al categoriei sociale căreia aparţinea individul.
În continuare vom prezenta principalele elemente ale vestimentaţiei
masculine specifice capitalei Basarabiei. Făcând referinţă la acest aspect,
putem spune că bărbaţii (cel puţin reprezentanţii înaltei societăţi) purtau, de
obicei, un costum rigid, cu guler şi manşete de catifea, cu poale lungi, la vestă
monoclu, baston din bambus şi la ceasul purtat la brâu. Ca majoritatea populaţiei,
bărbaţii au tendinţa de a-şi simplifica vestimentaţia şi de a se adapta la
haine mai comode; cum ar fi, de exemplu, costum, pantofi sau ghete, pălărie
sau căciulă, în dependenţă de anotimp şi ocazie. Căciula tradiţională putea fi
înlocuită uneori cu pălăria de stofă (în timpul iernii) sau cu pălăria confecţionată
din paie de grâu (în perioada de vară).
O semnificaţie aparte o aveau sărbătorile şi ceremoniile cu diferite ocazii.
În asemenea zile, bărbaţii îmbrăcau cunoscutul smoking, cămaşă albă, papion,
447 C. Caragea, Istoria vestimentaţiei europene, Bucureşti, 1999, p. 117.
448 I. Scurtu, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001, p. 186.