LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
111
făinoase erau înfăptuite şi de alte întreprinderi. Conform datelor prezentate
de N. Babilunga, în luna iulie a anului 1916, conducerea oraşului a dispus
asigurarea celor mai importante întreprinderi de făinoase cu 100 mii puduri
de grâu, care au fost repartizate astfel: 40 de mii puduri i-au revenit întreprinderii
Kogani, 40 de mii – celei care aparţinea lui Şvarţberg, iar 20 de mii
– întreprinderii lui Bogatîri 339 .
Un loc aparte în industria oraşului ocupa cea a vinurilor şi a celorlalte
băuturi spirtoase. Încă în 1898 a fost fondată Asociaţia moscovită de vinuri ruseşti
N. I. Şustov, care concura cu vinurile franceze, a cărei activitate a continuat şi
în perioada studiată de noi. De asemenea, din 1899 în oraşul Chişinău activa
Societatea pe acţiuni de vinuri şi divinuri E. Reidel, care dispunea de aparate şi utilaj
în sumă de 4000 mii ruble, având un venit anual de 210 mii ruble 340 .
Astfel, majoritatea fabricilor din Basarabia erau amplasate în Chişinău; aici
funcţionau întreprinderi pentru fabricarea mezelurilor, uleiurilor, dulciurilor,
precum şi fabrici de bere, ateliere pentru construcţia butoaielor, cărămizii,
ţiglei, articolelor de ceramică etc. 341
În anul 1912, 43 ha din suprafaţa totală a judeţului Chişinău erau ocupate
de activităţile industriale, în sumă de 4 143 mii ruble. În acelaşi timp, veniturile
anuale aduse de această ramură a judeţului constituiau 159,1 mii ruble. Cât
priveşte nemijlocit oraşul, domeniul industrial era repartizat pe 16 ha, unde în
acelaşi an au fost realizate activităţi industriale în sumă de 285 mii ruble, iar
veniturile anuale au constituit 33,2 mii ruble 342 .
La începutul secolului, în oraşul Chişinău, ca cel mai mare centru industrial
din Basarabia, 70-80% din meşteşugari erau mici întreprinzători independenţi
343 . Situaţia meşteşugarilor din oraşul Chişinău, înregistraţi conform
Recensământului din anul 1897, era următoarea: în total figurau 10 150
persoane, dintre care locuitori permanenţi ai oraşului fără viză de reşedinţă –
8 100 indivizi, iar înregistraţi temporar pentru perioada valabilităţii paşapoartelor
– 2 983 persoane 344 .
În rândurile meşteşugarilor erau înregistrate peste 100 de specializări:
339 Ibidem, p. 27.
340 Ibidem, p. 100.
341 N. Enciu, Basarabia în anii 1918-1940: Evoluţie demografică şi economică, Chişinău, 1998, p. 57.
342 Н. В. Бабилунга, Промышленность Бессарабии в конце XIX – начале XX-века. Очерк
капиталистической эволюции, Кишинев, 1985, c. 91.
343 В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, p. 45.
344 Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. III. Бессарабская губерния,
Издание Центрального Статистического Комитета Министерства Внутренних Дел, 1905,
c. 152-153.