LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
ortodox majoritar, activau slujitori ai bisericilor mozaice, romano-catolice,
armeano-gregoriene, luterane etc.
Deşi erau reduşi ca număr, negustorii făceau parte din populaţia de bază a
oraşului. Fiind antrenaţi în activitatea economică a oraşului, ei constituiau, de
asemenea, o stare privilegiată, fiind scutiţi de impozitul pe cap de locuitor şi
de pedepse corporale.
Mica burghezie, categorie socială tipică oraşului, constituia numărul cel mai
mare al populaţiei Chişinăului 175 . Aceasta alcătuia un grup social ierarhic inferior,
supus impozitului pe cap de locuitor, diferitelor prestaţii şi recrutărilor.
Ei se puteau angaja ca salariaţi, puteau practica meşteşugăritul sau comerţul 176 .
Aşadar, din punctul de vedere al situaţiei sociale, populaţia oraşului
Chişinău era foarte diversificată, fapt care şi-a lăsat amprentele asupra modului
de viaţă, care varia de la o categorie socială la alta.
Ştiinţa de carte. Acest aspect al vieţii sociale a fost evidenţiat în epoca
ţaristă doar în cadrul aceluiaşi Recensământ din 1897, când s-a constatat că
numărul ştiutorilor de carte reprezenta 15,6% din populaţia totală a provinciei,
în timp ce în întregul Imperiu Rus era de 21,1%, iar în guberniile europene
ale Rusiei luate în ansamblu era puţin mai ridicat, 22,9% 177 . Apreciată
din punctul de vedere al alfabetizării, Basarabia se situa pe poziţia 45 din cele
50 de gubernii din partea europeană a Rusiei autocrate. Numărul ştiutorilor
de carte în cadrul populaţiei urbane a Basarabiei reprezenta 32,8%, în timp
ce în oraşul Chişinău aceştia reprezentau 39,3% din numărul total al populaţiei
oraşului, 49,1% erau bărbaţi şi doar 28,6% constituiau persoanele de sex
feminin (în judeţul Chişinău doar 20,4% erau ştiutori de carte) 178 .
Analizată din punctul de vedere al criteriului de gen, vârstă şi cel al ştiinţei de carte
(tabelul 11), populaţia oraşului era divizată convenţional după cum urmează:
erau cunoscători de carte – 1 460 băieţi şi 1 046 fete cu vârsta de 5-9 ani; 7 060
băieţi şi 5 661 fete care aveau între 10-19 ani; 9 038 bărbaţi şi 3 475 femei de
20-29 ani; 2 909 bărbaţi şi 1 235 femei de 40-49 ani, 1 787 bărbaţi şi 774 femei
de 50-59 ani; 963 bărbaţi şi 357 femei de 60-69 ani, etc. 179 . Astfel, în total în
oraş erau 56 734 bărbaţi (52,30%), dintre care 27 868 (49,12%) ştiutori de
175 Ibidem, p. 12.
176 В. И. Жуков, Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бессарабии (1812-1900),
Кишинев, 1982, c. 211.
177 Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. III. Бессарабская губерния,
Издание Центрального Статистического Комитета Министерства Внутренних Дел, 1905,
c. 1.
178 Ibidem, p. 14-15.
179 Ibidem, p. 14-15.
65