LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

62
Lucia Sava
zintă ruşii. În realitate, numărul lor este mai mic decât cel pe care îl indică
Recensământul, deoarece împreună cu ei au fost incluse în calcule aproape
toate persoanele instruite din gubernie care utilizează limba rusă literară.” 160
Aceeaşi idee este susţinută de istoricul basarabean Ştefan Ciobanu, care scria
cu referinţă la această problemă, că autorităţile ruseşti „...îi considerau ruşi pe
moldovenii care ştiau ruseşte, fiind trecuţi în Recensământ la rubrica ruşi” 161 .
Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de mentalitatea epocii, marcată de
tendinţa marilor aristocraţi de a-şi învăţa copii în mod obligatoriu limba rusă,
de a urma şcoala rusă: „Era ambiţia micilor burjui de a înnobila pe această
cale o odraslă, de a face din odorul lor o barişnia desăvârşită... Am înţeles de
ce aud pretutindeni, pe uliţi tineretul vorbind această dulce limbă... Stăpânirea
întreprinse cu viclenie rusificarea mamelor...” 162 .
Această situaţie se va menţine încă mult timp şi în perioada de după
Unire. Într-o cronică din ziarul „Cuvânt Moldovenesc” din 30 octombrie
1929, unul din corespondenţi scria: „Mă aflam întâmplător la examenele de
echivalare ce se dădeau la un liceu românesc (din Chişinău, n.n.). Din tot
puhoiul de tineret de ambele sexe care aşteptau pe culoare nici măcar unul ca
să vorbească româneşte, cel puţin în localul liceului a cărui emblemă arăta că
e românesc...” Acest lucru nu este ieşit din comun, având în vedere structura
etnică a oraşului 163 .
În studiul lui S. Bruk şi V. Kabuzan, referitor la componenţa etnică a
populaţiei Rusiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al
XX-lea, se subliniază că în timp ce Recensământul din 1897 a stabilit cu exactitate
suficientă numărul populaţiei, aceasta nu se poate spune despre componenţa
structurii etnice. În viziunea acestor autori nu a fost corect ca indiciu
de determinare a identităţii etniei numai alegerea limbii materne, deoarece „în
condiţiile evoluării proceselor de asimilare înstrăinarea de propria naţionalitate
începe odată cu dezicerea de limba maternă.” 164 .
În aceeaşi ordine de idei, analizând recent aprecierile demografiei istorice
sovietice, istoricul D. Poştarencu susţine că datele Recensământului din
1897 referitoare la structura etnică a populaţiei „doar cu mari rezerve pot fi
utilizate” 165 .
160 Ibidem, p. 23.
161 Şt. Ciobanu, Basarabia. Populaţia, istoria, cultura, Bucureşti-Chişinău, 1992, p. 31.
162 M. Sadoveanu, Drumuri basarabene, Bucureşti-Chişinău, 1992, p. 34.
163 Cuvânt Moldovenesc, 30 octombrie 1929.
164 С. И. Брук, В. М. Кабузан, Динамика и этнический состав населения России в эпоху
империализма (конец XIX в – 1917 г.) // История СССР, nr. 3, 1980, c. 90.
165 D. Poştarencu, Componenţa etnică şi nivelul de instruire al populaţiei urbane din Basarabia //