LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
mativ 100 de felinare care ardeau până la ora 1). Aşadar, doar în anul 1912
au fost puse în funcţiune 4388 felinare, dintre care 2 794 (63,67%) ardeau pe
parcursul întregii nopţi şi 1 594 (36,33%) erau incluse doar până la miezul
nopţii. Luate în ansamblu, cheltuielile statului în acest sens erau corespunzătoare
funcţionării lor: pentru întreţinerea unui felinar se achitau 96 ruble 50
copeici 269 .
Modernizarea oraşului Chişinău la începutul secolului al XX-lea a fost
completată şi de construirea liniilor de comunicare telefonică în judeţul Chişinău 270 .
Astfel, adunarea de zemstvă din 5 octombrie 1905 preconiza deschiderea a
30 de puncte şi a 5 linii de magistrală pe o lungime de 257 verste. Conform
datelor deţinute, cheltuielile totale se calculau la 39 277 ruble 06 copeici.
Acestora li se adăugau anual pentru reparaţii şi întreţinerea personalului încă
câte 400 ruble 271 .
În acelaşi timp, adunările din 26 octombrie 1906 şi 29 octombrie 1907
au hotărât rezervarea a câte 2 000 ruble pe an pentru dezvoltarea legăturilor
telefonice în judeţul Chişinău. Pentru a asigura acoperirea unei părţi din cheltuielile
suportate, adunarea de zemstvă din 2 octombrie 1908 stabilea abonamentul
orăşenilor la suma 10 ruble anual 272 .
Analizând problema accesului populaţiei urbane din Basarabia la reţelele
telefonice, cercetătorul V. Jukov evidenţiază că în 1900, la 10 000 de locuitori
reveneau: 113 aparate telefonice în Suedia, 103 aparate în S.U.A., 97 – în
Norvegia, 93 – în Elveţia, 67 – în Canada, 29 aparate telefonice reveneau – în
Finlanda şi tot atâtea în Germania, 18 – în Marea Britanie, 9 – în Austria, 7 –
în Franţa, 6 – în Spania, 4 telefoane – în Italia şi doar 2 aparate – în Rusia 273 . În
acest context, construcţia liniilor telefonice era cu mult mai limitată în oraşele
basarabene, inclusiv în Chişinău.
În pofida unor încercări ale conducerii oraşului de a facilita circulaţia
informaţiei în oraş, măsurile întreprinse nu erau suficiente. L. Troianovschi
vorbeşte despre lipsa unui serviciu de informare în Chişinău: „[...]veştile telegrafice
din Moldova în Basarabia şi de acolo în Moldova parvin prin Viena,
Berlin, Petersburg cu întârziere de 4-5 zile, pe când între Iaşi şi Chişinău nu e
un drum mai mult de 2-3 ore ” 274 .
269 Ibidem.
270 Кишиневское земство. Сборник докладов управы и журналов заседаний за 1903-1908 годы,
Кишинев, 1908, c. 233.
271 Кишиневское Уездное земство. Сборник постановлений Уездных Собраний Кишиневского
Земства , часть III, 1904-1913 годы, Кишинев, 1914, c. 387-389.
272 Ibidem, p. 394.
273 В. И. Жуков, Города Бессарабии (1861-1900 г.г.), Кишинев, 1975, c. 275.
274 L. Troianovschi, Problema specificului naţional în publicistica lui C. Stere // Cugetul, nr. 1, 2002,
91