LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secoului al XX-lea (1900-1918)
201
Aceeaşi situaţie cunoaşte şi iluminarea capitalei. Odată cu construcţia
primelor centrale electrice a devenit necesară şi iluminarea electrică. În perioada
cercetată sunt întreprinse mai multe acţiuni, care urmăreau instalarea
lămpilor electrice pe străzile principale ale oraşului, cât şi în cele mai importante
case particulare, iar funcţionarea felinarelor avea loc după un grafic
stabilit de autorităţile capitalei.
Iluminarea străzilor era o problemă importantă pentru locuitori, dar şi
pentru conducerea oraşului pentru asigurarea unei vieţi decente. Aceasta avea
loc în conformitate cu graficul determinat de conducerea oraşului în dependenţă
de anotimp şi de regiunea urbană. Pe lângă consecinţele pozitive, iluminarea
oraşului are şi unele repercusiuni negative, cum ar fi, de exemplu, creşterea
riscului şi a numărului de incendii, pentru prevenirea cărora sunt luate
noi măsuri, apar societăţi cu caracter particular, care se ocupau nemijlocit de
aceste probleme.
Instalarea reţelelor de comunicare telefonică în Chişinău a reprezentat un
alt factor al modernizării oraşului. Acesta a contribuit la facilitarea răspândirii
informaţiilor în oraş şi în exteriorul acestuia. Însă, la acest capitol rămâneau
o serie de probleme nerezolvate, care vor fi depăşite după unirea Basarabiei
cu România.
Cercetarea mediului de trai al locuitorilor oraşului Chişinău în cadrul
gospodăriilor individuale ne permite să evidenţiem următoarele particularităţi:
urmărit din punctul de vedere al numărului de persoane, al nivelului de
aerisire şi de iluminare a caselor, acesta era de patru-cinci ori mai redus decât
prevedeau standardele perioadei.
Totodată, în anii 1900-1918, oraşul Chişinău se caracterizează prin existenţa
unui număr mare a localurilor publice, foarte diverse, atât din punctul
de vedere al aspectului exterior, al arhitecturii, dar şi în ceea ce priveşte destinaţia
acestui tip de construcţii. Acestea pot fi divizate, convenţional, în mai
multe categorii: de la cele cu caracter social-cultural, cum ar fi bănci, magazine,
teatre, cinematografe, librării etc., la localurile de agrement. De reţinut,
dacă primele comportă un caracter mai oficializat, acestea din urmă (saloane,
cârciumi, cafenele, berării) variază în funcţie de venituri şi de clientelă. Totuşi,
în asemenea tip de local, viaţa urbană era mai vie, mai palpitantă. Aici, fără
deosebire, aristocratul sau cetăţeanul simplu putea să trăiască ritmul vieţii în
adevăratul sens al cuvântului; el putea să-şi dea frâu liber trăirilor şi sentimentelor,
fără a fi împiedicat de principii sau de prejudecăţi.
Dat în folosinţă încă în 1889, tramvaiul cu cai „konka” a favorizat circulaţia
în interiorul oraşului, fiind înlocuit, în perioada studiată, cu tramvaiul