LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

146
Lucia Sava
cole din piele 469 , a casei comerciale „Ostrovski”, specializată în fabricarea şi
vânzarea articolelor de galanterie 470 , precum şi a unor saloane de bijuterii 471
sau de confecţionare a mobilei şi a oglinzilor 472 .
Existenţa acestor saloane denotă faptul că vestimentaţia ocupa un loc
important în viaţa cotidiană a oraşului Chişinău în perioada cercetată; astfel se
explică numărul destul de mare de magazine de modă, care puneau la dispoziţia
orăşenilor sursele informative necesare pentru exprimarea tendinţelor
modei europene. Pe de altă parte, se remarcă încercarea locuitorilor oraşului
de a aduce în viaţa chişinăueană moda europeană, de a o adapta la condiţiile
de viaţă existente în societatea chişinăueană. Drept dovadă este existenţa
în paralel cu casele de modă străine a atelierelor de croitorie, cum ar fi, de
exemplu, cel situat în strada Gogol sau atelierul „I. Boieri şi H. Olinesi”, care
lucrau la comandă după stilul englezesc şi cel rus 473 . Aceste case de modă şi
ateliere de croitorie se întâlnesc în anunţurile publicitare din presa periodică
a timpului. Tot în baza informaţiilor din presă, putem deduce că locuitorii
oraşului Chişinău nu rămâneau indiferenţi faţă de tendinţele şi de schimbările
modei din perioada respectivă, ci dimpotrivă, se implicau activ în transformările
acesteia. Mai mult, lor li se oferea posibilitatea să meargă la cursuri de
croitorie, pentru a obţine o specializare în acest sens. De exemplu, ziarul Drug
publica anunţul referitor la cursurile de croitorie organizate în strada Gogol,
unde la un preţ de numai 8 ruble cei interesaţi puteau învăţa elementele principale
de croitorie timp de o lună de zile. Pentru a atrage mai mulţi clienţi,
pentru a trezi interesul amatorilor, doritorilor li se ofereau gratis programe
de studiu 474 . În Chişinău, ca şi în întreaga Europă, era imposibil ca femeile să
poarte pantaloni; abia în anul 1909, în Europa, femeia a fost autorizată în mod
oficial să poarte pantaloni atunci când ieşea la plimbare cu bicicleta sau pentru
călărie. Până atunci, femeile care doreau să îmbrace costumul masculin, fără
să fie conduse la postul de poliţie, erau nevoite să ceară autorizaţie pentru
aceasta. Această nouă etapă a evoluţiei vestimentaţiei feminine, care include
accesul la îmbrăcămintea masculină (cea a pantalonilor), marchează schimbarea
mentalităţii faţă de condiţia femeii în societate, fapt constatat şi din
gravurile de modă de la începutul secolului al XX-lea 475 .
469 Ведомости Кишиневской Городской Думы, Nr. 65, сентябрь 1913.
470 Idem, nr. 74, octombrie 1913.
471 Idem, nr. 87, decembrie 1913.
472 Idem, nr. 91, decembrie 1913.
473 Бессарабская жизнь, iulie 1913.
474 Друг, июль 1910.
475 C. Caragea, Istoria vestimentaţiei europene, p. 145.