LUCIA SAVA, Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la - Asociatia ...

142
Lucia Sava
în uz pantalonii de tip clasic, cămăşile se făceau mai scurte, pentru a putea
încape în pantaloni 451 .
Partea de jos a corpului la bărbaţi era acoperită de pantaloni. Cel mai vechi
tip de pantaloni erau iţarii şi izmenele. Iţarii erau cusuţi din pânză de cânepă,
lână sau bumbac fiind purtaţi la sărbători, dar şi în fiecare zi; ei aveau de la
genunchi în jos croiala strâmtă, pentru a putea fi strânşi în partea inferioară
în mai multe încreţituri. Spre deosebire de iţari, izmenele erau largi, ele vor
fi purtate mai târziu ca piese de lenjerie. În perioada cercetată, remarcăm
trecerea la pantalonii clasici nu doar la reprezentanţii categoriilor înstărite,
ci şi la bărbaţii din rândurile păturilor simple ale societăţii chişinăuene 452 . În
afara pieselor vestimentare menţionate, nelipsit din portul masculin (îndeosebi,
cel de sărbătoare) era brâul, purtat pe deasupra cămăşii. Acesta putea
fi împodobit cu ornamente: dungi orizontale, negre, roşii, verzi, galbene sau
cu motive geometrice. Deasupra cămăşii erau purtate diferite haine, cum ar
fi: jaletca, în timpul verii, sau cojoacele, mantalele, sumanele în perioada de
iarnă 453 .
De altfel, iarna, atât bărbaţii, cât şi femeile purtau haine din blană sau din
postav ţesut de lână. Cele mai răspândite erau cojoacele şi pieptarele, dar
şi sumanele. Acestea aveau croiala dreaptă, uşor ajustată în talie, lungimea
cărora acoperea genunchii. Decorul se făcea din şiret de culoarea sumanului
cusut astfel încât să contureze figurile geometrice, plasate pe borduri, de-a
lungul tăieturii din faţă, la poale şi în extremitatea inferioară a mânecii. Pe
timp de iarnă, bărbaţii purtau mantaua dreaptă, lungă până la glezne cu guler
şi glugă, iar pe cap pălăriile de pâslă 454 .
Interesantă este şi coafura masculină în primele decenii ale secolului al
XX-lea. De regulă, bărbaţii trebuiau să se tundă şi să-şi radă barba o dată sau
de două ori pe săptămână. Dar puţini dintre ei mergeau la frizer, majoritatea
se îngrijeau în condiţii casnice. Pentru aceasta ei aveau la îndemână şampoane,
soluţii şi parfumuri special concepute pentru îngrijirea părului 455 .
Cât priveşte vestimentaţia feminină, gravurile şi fotografiile de epocă ne
demonstrează că aceasta era mult mai complicată şi mai capricioasă.
Într-o societate în care femeia este destinată să nască copii, nu este deloc
surprinzător faptul că vestimentaţia reflectă foarte exact locul pe care ea îl are
în viaţa cotidiană. Această imagine a femeii a fost caracteristică pentru toată
451 I. Paliţ-Palade, Portul popular din Republica Moldova, Chişinău, 2003, p. 7.
452 Ibidem, p. 7.
453 V. Zelenciuc, Costumul scenic moldovenesc, Chişinău, 1988, p. 5.
454 Ibidem, p. 5.
455 Бессарабская жизнь, 1905.