Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

anul 1985, a inițiat o cercetare asupra controlului intern și a rolului său în viața organizațiilor,
instituind ”Comisia Treadway” (cunoscută și sub denumirea de Comisia Națională Împotriva
Raportării Frauduloase). În urma recomandării acestei Comisii, s-a înființat Comitetul de
Sponsorizare a Organizațiilor care a reunit profesioniști din marile cabinete de audit extern și din
marile firme americane. Rezultatele cercetărilor întreprinse s-au concretizat în documentul (lucrarea)
Controlul intern – un cadru integrat.
COSO defineşte controlul intern ca fiind un proces efectuat de Consiliul de administraţie,
conducere şi întregul personal al entităţii, menit să furnizeze o asigurare rezonabilă cu privire la
îndeplinirea obiectivelor organizaţiei, având în vedere:
- eficiența și eficacitatea operaţiunilor;
- realitatea rapoartelor financiare;
- conformarea cu legile şi cu regulamentele aplicabile.
Definiția controlului intern dată de COSO în anul 1992, reflectă patru principii fundamentale:
- controlul intern este un proces total, nu o activitate suplimentară, un mijloc pentru a
atinge un obiectiv și nu un scop în sine;
- controlul intern este efectuat de oameni ceea ce îl face imperfect și el nu înseamnă
numai manuale de politici, formulare și documente, ci și oamenii la fiecare nivel al
organizației;
- controlul intern poate să furnizeze o asigurare rezonabilă managementului și
Consiliului de Administrație asupra faptului că obiectivele organizației vor fi
îndeplinite;
- controlul intern este angrenat în îndeplinirea obiectivelor organizației.
În modelul COSO, controlul intern este reprezentat din 5 elemente legate între ele:
a) mediul de control;
b) evaluarea riscurilor;
c) activitățile de control;
d) informarea și comunicarea;
e) monitorizarea.
În lucrarea ”Teoria și practica auditului intern”, Jacques Renard arată că la cele 5 elemente
ale controlului intern din modelul COSO, poate fi adăugat și auditul intern, motivația bazându-se pe
faptul că auditul intern își aduce aportul la îmbunătățirea sistemelor de control intern, fără însă a
exonera managementul entității de obligațiile și responsabilitățile acestuia în ceea ce privește
descoperirea și prevenirea fraudelor și a erorilor din sistem.
Modelul COCO
A fost elaborat în anul 1995 de Institutul Canadian al Contabililor Autorizați (CICA) fiind
alcătuit din aceleași elemente ca și modelul COSO, însă grupate altfel.
COCO defineşte controlul intern ca fiind reprezentat de ansamblul care include: resurse;
sisteme; procedee, structuri; cultura organizaţiei şi alte elemente care puse împreună contribuie la
atingerea obiectivelor.
Potrivit principiilor acestui model, sarcinile îndeplinite de personal se bazează pe:
- înțelegerea scopului acestor sarcini (atribuții), respectiv obiectivul care trebuie atins;
- capacitatea sa și competențele care îi revin;
- angajamentul de a-și realiza bine și la timp atribuțiile;
- monitorizarea performanțelor și supravegherea mediului pentru a învăța să se adapteze
schimbărilor.
Modelul COCO cuprinde următoarele elemente:
• scopul (să știi ce să faci);
• angajamentul, implicarea (să vrei să faci);
• capacitatea (să poți să faci);
• monitorizarea și învățarea (să te adaptezi schimbărilor).
Acest model de control intern este explicat prin: (1) definiția modelului, (2) criterii de control
și (3) gruparea acestor criterii.
10