Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

- probele de audit obținute sunt suficiente, corespunzătoare și relevante pentru formularea
unor concluzii rezonabile de către auditorii interni;
- cauzele care au condus la neconformităţile sesizate de auditorii interni sunt reale sau sunt
doar efectele altor cauze şi dacă acestea au fost limitate/eliminate în urma aplicării unor
măsuri corective de către management;
- recomandările formulate sunt corespunzătoare în circumstanțele date și dacă rapoartele
întocmite sunt în concordanță cu rezultatele activității desfășurate;
- orice constatare raportată de auditorul intern a fost tratată corespunzător de către
organizația auditată.
Pentru realizarea corespunzătoare a evaluării auditului intern trebuie avute în vedere
următoarele elemente:
planul strategic (pe 3 ani);
planul anual de audit;
rapoartele de audit intern din anii precedenţi;
desfăşurarea activităţii de audit în conformitate cu planul de audit;
desfăşurarea activităţii de audit în conformitate cu programul misiunii de audit;
probele ce susţin constatările auditului efectuat;
concluzii cu privire la rezultatele auditului public intern;
existența și adecvarea reglementărilor privind asigurarea calităţii auditului și
implementarea acestora.
Auditorul public extern trebuie să analizeze dacă auditul intern a fost concentrat strict pe sfera
sa de activitate, respectiv:
activităţile financiare desfăşurate de entitatea publică;
constituirea veniturilor publice;
administrarea patrimoniului public;
sistemele de management financiar şi control.
Pentru ca auditorul public extern să utilizeze activitatea specifică a auditorilor interni, trebuie
să evalueze și să aplice proceduri de audit cu privire la această activitate, pentru a stabili gradul de
adecvare al acesteia pentru scopul auditului extern.
În cazul în care auditorul public extern, ca urmare a aplicării procedurilor de audit, evaluează
că auditul intern nu este satisfăcător, el trebuie să comunice constatările sale conducerii entității. Este
posibilă şi o şedinţă de conciliere cu conducătorul structurii de audit intern pentru a se preveni
eventualele erori de percepţie din partea auditului public extern (buna practică). Ulterior, dacă
auditul public extern îşi menţine opinia asupra calităţii auditului intern, aceasta trebuie menţionată şi
în raportul de audit public extern la secţiunea „Control intern”.
În cazul în care activitatea auditorilor interni nu acoperă toate domeniile sau nu prezintă
încredere, atunci auditorul public extern trebuie să desfăşoare un volum suplimentar de activitate.
În anexa nr. 6 prezentăm un model al unui chestionar privind evaluarea activității de audit
intern în entitățile publice.
Dacă auditorul public extern utilizează activitatea specifică a auditorilor interni, acesta trebuie
să includă în documentația de audit concluziile formulate cu privire la evaluarea gradului de
adecvare a acestei activități și procedurile de audit pe care le-a folosit în acest sens.
45