Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

2.1.8 Competenţele reflectă cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru desfăşurarea sarcinilor
atribuite. In acest sens, este necesar sprijinul departamentului de resurse umane privind practicile
care au legatură cu angajarea și promovarea persoanelor corespunzătoare, pregătirea profesională și
preocuparea privind slabele performanțe. Managementul trebuie să precizeze nivelul de competenţă
pentru sarcini particulare şi să le transpună în fişa postului pentru acele posturi deosebite. Este
important de recunoscut că poate exista un schimb între competenţe şi cost.
2.1.9 Structura organizaţională a unei entităţii furnizează documentul cadru pentru planificare,
execuţie, control şi monitorizarea activităţilor. Structura organizaţională adoptată va fi adecvată
necesităţilor entităţii. Unele sunt centralizate, altele descentralizate, unele organizate după locaţia
geografică, altele prin funcţii pe care le îndeplinesc. Oricare ar fi structura, o entitate trebuie
organizată astfel încât să permita gestionarea eficientă a riscului şi să desfăşoare activităţile astfel
încât să atingă obiectivele.
2.1.10 Atribuirea autorităţii şi responsabilităţii implică un grad până la care indivizii şi echipele
sunt autorizate şi încurajate să ia iniţiativa pentru a rezolva problemele, la fel ca şi limitele autorizării
lor. Provocarile cheie există pentru a asigura faptul că personalul înţelege obiectivele entităţii şi
modul în care acţiunile lor contribuie la îndeplinirea acestor obiective. Responsabilitatea este la fel
de importantă ca şi autoritatea. Mediul intern este în mod major influenţat de limita/întinderea până
la care indivizii recunosc că vor fi făcuţi responsabili.
2.2 Stabilirea Obiectivelor
2.2.1 Obiectivele sunt stabilite la un nivel strategic, stabilind o bază a nivelelor de operațiuni
scăzute, raportare şi conformitate cu obiectivele. Fiecare entitate se confruntă cu o varietate de riscuri
din surse externe şi interne şi o precondiţie pentru identificarea eficientă a evenimentelor, evaluarea
riscurilor iar răspunsul la risc il reprezinta stabilirea obiectivelor. Obiectivele trebuie stabilite înainte
ca managementul să poată identifica şi evalua riscul la îndeplinirea lor şi să acţioneze pentru a
diminua aceste riscuri. Obiectivele sunt aliniate cu dorinţa/dispoziţia la risc a entităţii, şi urmăresc
nivelul toleranţei la risc a entităţii.
2.2.2 Misiunea stabileşte în termini largi la ce se aspiră în cadrul entităţii. Managementul stabileşte
obiectivele, formulează strategia şi stabileşte operaţiunile de legătură. Obiectivele strategice
reprezintă scopuri de nivel înalt aliniate la misiunea entităţii şi o şi sprijină totodată. Strategia
implementată să atingă misiunea şi obiectivele legate de ea tinde să fie mai dinamică decât misiunea
şi va fi ajustată astfel încât să ia în considerare condiţiile de schimbare.
2.2.3 În ciuda diversităţii obiectivelor din cadrul entităţii există câteva categorii largi ce pot fi
aplicate. Toate obiectivele se vor se vor regăsi în una sau mai multe din următoarele:
Obiective operaţionale - Sunt caracteristice operaţiilor de eficienţă şi eficacitate ale entităţii,
inclusiv obiectivele privind performanța și siguranța resurselor împotriva pierderilor. Când sunt
utilizate în legătura cu raportarea publică, poate fi folosită o definiție extinsă a “sigurantei
resurselor/activelor”: se ocupă cu prevenirea și detectarea sau corectarea nealocării fondurilor
publice. Ele trebuie să reflecte mediul particular în care funcţionează entitatea. Întrucât
obiectivele operaţionale sunt puncte focale pentru direcţionarea resurselor allocate, dacă nu sunt
clare sau bine planificate, resursele pot fi canalizate greşit.
Obiective de raportare – Acestea aparţin siguranţei de raportare şi pot implica informaţii
financiare şi ne-financiare. Obiectivele de raportare sunt în legătură cu informaţiile pregătite
pentru părţile externe, cheia unei raportări de încredere este de a furniza conducerii informaţii
complete şi corecte corespunzătoare scopului intenţionat. Fără aceste informaţii este foarte dificil
pentru conducere să ia decizii bune.
Obiective de conformitate – Acestea au legătura cu legile şi regulamentele. Solicitările pot fi
legate de pieţe, de mediu, asigurările sociale ale angajaţilor etc. Unele entităţi trebuie să fie în
concordanţă cu obiectivele internaţionale de conformitate.
2.2.4 Eficacitatea gestionării riscului entității furnizează o asigurare rezonabilă că obiectivele
operaționale, de raportare și conformitate ale entității , sunt atinse.
Dispoziţia la risc/apetitul la risc, stabilit/ă de către conducere şi de comitetul director este “un stâlp
indicator” în stabilirea strategiei şi evaluarea importanţei obiectivelor corespunzătoare.
135