Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

Pentru a aborda riscurile
Oricare ar fi misiunea unei entităţi, îndeplinirea acesteia va întâmpina tot felul de riscuri.
Sarcina managementului este de a identifica şi de a reacţiona la aceste riscuri în vederea maximizării
probabilităţii de îndeplinire a misiunii entităţii. Controlul intern poate ajuta la identificarea acestor
riscuri, chiar dacă el furnizează o asigurare rezonabilă/acceptabilă a faptului că misiunea şi
obiectivele generale ale entităţii au fost îndeplinite.
Furnizarea unei asigurări rezonabile
Indiferent de cât de bine este proiectat şi pus în practică, controlul intern nu poate da
conducerii o asigurare absolută cu privire la realizarea obiectivelor generale.
O asigurare rezonabilă echivalează cu un nivel satisfăcător de încredere, avându-se în vedere
anumite costuri, beneficii şi riscuri. Pentru a stabili nivelul rezonabil de asigurare este nevoie de
evaluare. În procesul de evaluare, conducerea trebuie să identifice riscurile inerente din activităţile
instituţiei şi nivelurile acceptabile de risc în diferite circumstanţe şi să evalueze riscul sub aspect
cantitativ şi calitativ.
Asigurarea rezonabilă reflectă noţiunea că nesiguranţa şi riscul privesc viitorul, pe care
nimeni nu îl poate prevedea cu siguranţă. Şi factori din afara controlului sau influenţei instituţiei pot
afecta abilitatea de realizare a obiectivelor. Limitări mai apar şi datorită următoarelor realităţi: modul
de gândire în procesul de luare a deciziilor poate fi greşit; pot apărea perturbări ca urmare a unor
simple erori sau greşeli; controalele pot fi eludate prin înţelegerea secretă dintre două sau mai multe
persoane; conducerea poate ocoli sistemul de control intern; deciziile cu privire la reacţiile la risc şi
stabilirea de controale trebuie să ţină cont de costurile şi beneficiile aferente. Aceste limitări nu
permit conducerii să aibă o asigurare absolută în ce priveşte realizarea obiectivelor.
Asigurarea rezonabilă recunoaşte că, costurile controlului intern nu trebuie să depăşească
beneficiul produs. Costurile privesc măsura financiară a resurselor consumate pentru atingerea unui
anumit scop şi măsura economică a unei oportunităţi pierdute, cum ar fi o întârziere în activitate, o
scădere a nivelului serviciilor sau a productivităţii ori un spirit de echipă scăzut al angajaţilor. Un
beneficiu este măsurat prin gradul în care este redus riscul de a eşua în atingerea unui obiectiv
propus. Ca exemple se pot da creşterea gradului de depistare a fraudelor, risipei, abuzurilor sau
erorilor, prevenirea unei activităţi necorespunzătoare sau creşterea gradului de respectare a
reglementărilor.
Proiectarea unor controale interne care să fie şi avantajoase sub aspectul costurilor şi să şi
reducă riscul la un nivel acceptabil, presupune ca managerii să înţeleagă clar obiectivele generale
care trebuie atinse. Managerii din sectorul public pot concepe sisteme cu controale excesive într-un
domeniu de activitate care să afecteze negativ alte activităţi. De exemplu, angajaţii pot încerca să
eludeze procedurile greoaie, activităţile ineficiente pot cauza întârzieri, procedurile excesive pot
înăbuşi creativitatea angajaţilor şi soluţionarea problemelor sau pot afecta oportunitatea, costul sau
calitatea serviciilor furnizate beneficiarilor. Astfel, beneficiile derivate din controalele excesive
dintr-un domeniu pot fi depăşite de costurile sporite din alte activităţi.
Oricum, trebuie avute în vedere consideraţiile calitative. Poate fi important de exemplu să
existe controale potrivite asupra riscurilor ridicate (legislaţia referitoare la elementele de tranzacţii
monetare cum ar fi salariile, costurile cu călătoriile şi cheltuielile cu spitalizarea).
Costurile cu controalele corespunzătoare ar părea excesive pentru sumele de bani implicate faţă de
cheltuielile publice generale, dar pot fi importante pentru întreţinerea încrederii în administrația
guvernamentală şi organizaţiile aferente.
Atingerea obiectivelor
Controlul intern este angrenat în realizarea unei serii separate dar interconectate de obiective
generale. Aceste obiective generale sunt implementate prin numeroase sub-obiective, funcţii, procese
şi activităţi specifice.
Obiectivele generale sunt:
executarea de operaţiuni sistematice, etice, economice, eficiente și eficace
Operațiunile entităţii trebuie să fie sistematice, etice, economice şi eficace. Ele trebuie să fie
conforme cu misiunea instituţiei.
Sistematic înseamnă într-un mod bine organizat, metodic.
82