Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

descriu tipul activităţilor de audit intern şi oferă criterii calitative pentru
evaluarea rezultatelor
Standardele de Implementare:
continuare a Standardelor de Calificare şi de Performanţă
cerinţele aplicabile pentru activităţile de asigurare (A) şi de consiliere(C)
Documentele de pozitie: se adresează şi altor părţi interesate, nu numai auditorilor interni în
vederea clarificării unor aspecte semnificative cu privire la guvernanţă, risc sau control, a departajării
sarcinilor şi responsabilităţilor aferente auditului intern. Acestea prezintă poziţia IIA asupra
sarcinilor şi responsabilităţilor profesiei de audit intern cu privire la o anumita problemă.
Îndrumarele practice nu prezintă procese şi proceduri detaliate ci reprezintă un ghid care
asistă auditorii interni în aplicarea Codului de etică, a Standardelor şi în promovarea bunelor practici;
sfera de cuprindere este limitată doar la metodologia şi abordarea în implementarea Codului etic şi
Standardelor și includ practici cu privire la:
aspecte specifice la nivel internaţional, naţional sau al unui sector de activitate;
tipuri specifice de misiuni;
aspecte legale sau de reglementare
Ghiduri practice: prezintă detaliat realizarea unor activităţi de audit intern, includ procese şi
proceduri detaliate, precum instrumente şi tehnici, programe şi abordări pas cu pas, incluzând
exemple de documente care trebuie transmise beneficiarului misiunii.
Standardele internaționale de audit emise de IFAC (ISA 610) definesc funcția de audit intern
ca fiind o ”activitate de evaluare instituită de entitate sau furnizată acesteia sub forma unui serviciu.
Funcțiile sale includ, printre altele, examinarea, evaluarea și monitorizarea adecvării și eficacității
controlului intern”.
În legislația națională, (Legea nr. 672/2002), auditul public intern este definit ca fiind
”activitatea funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru
buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice;
ajută entitatea publică să-și îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică,
care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea
riscului, a controlului și a proceselor de administrare”.
Rolul auditului intern a sporit spectaculos în ultimele două decenii datorită creșterii
complexității activităților desfășurate de entități. Existența acestuia este justificată de surplusul de
valoare care se obține prin diminuarea sau eliminarea riscurilor în cadrul entităților.
Auditul intern este o structură care susține eforturile conducerii entității de a-și îndeplini
obiectivele și este un instrument foarte important pentru îmbunătățirea sistemului de control intern.
El contribuie la descoperirea activităților, operațiunilor, elementelor care au importanță deosebită în
cadrul entității. Acesta analizează punctele forte și slăbiciunile unei entități, luând în considerare
modul de conducere a acesteia, cultura organizațională, oportunitățile și amenințările care pot avea
un efect în realizarea obiectivelor propuse. Deși auditorii interni pot constitui o resursă valoroasă de
instruire și consiliere, fiind, în același timp și un factor al schimbării în cadrul entității, aceștia nu
trebuie să se substituie unui sistem puternic de control intern, nu trebuie să aibă obligații operaționale
sau manageriale.
Pentru ca funcția de audit intern să fie eficientă, este vital ca structurile de audit intern să
funcționeze și să fie organizate în mod independent, cerință impusă și de Declarația de la Lima 19 .
Acest lucru presupune că personalul de audit este independent atât față de departamentele operative,
cât și față de departamentul contabil, precum și faptul că auditorii interni sunt direct subordonați unui
nivel de autoritate cât mai înalt din entitate, adică fie conducerii de vârf, fie comitetului de audit al
consiliului de administrație.
Prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările și completările
ulterioare, sunt reglementate următoarele aspecte:
19 Declarația de la Lima cu privire la liniile directoare ale auditului finanțelor publice, elaborată de INTOSAI (Organizația
Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit) și adoptată la Congresul al IX-lea al acestei organizații, care s-a desfășurat la Lima, în
Chile, în anul 1977.
43