Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

2.6 Activităţile de control
2.6.1 Activitățile de control sunt acele politici și proceduri care ajută la asigurarea că sunt obținute
reacțiile managementului la risc. Activităţile de control se regăsesc în cadrul organizaţiei la toate
nivelurile şi în toate funcţiile. Din moment ce Liniile directoare pentru standarde de Control Intern
pentru Sectorul Public conţin informaţii detaliate despre modul de stabilire a controalelor efective,
acest document adiţional nu intenţionează să facă mai mult decât să pună controalele interne în
cadrul contextului de gestionare a riscului întreprinderii.
2.6.2 Gestionarea riscului întreprinderii vede activităţile de control ca o parte importantă a
procesului prin care o entitate caută să îndeplinească obiectivele propriei activităţi. Activităţile de
control nu se desfăşoară pur şi simplu de dragul lor sau fiindcă se pare că “ar fi cel mai bun lucru de
făcut”, ci mai degrabă servesc ca mecanism de gestionare a îndeplinirii obiectivelor activităţii.
2.6.3 În timp ce activităţile de control sunt stabilite în general să asigure faptul că reacţia la risc se
desfăşoară în mod corespunzător, in ceea ce priveste obiectivele sigure, activităţile de control în sine,
reprezintă reacţie la risc. Selectarea sau revizuirea activităților de control trebuie să ia in considereare
și adecvarea acestora la reacția la risc și la obiectivele associate.
2.6.4 Deoarece fiecare entitate are propriile obiective şi abordare de implementare, vor fi diferenţe
în legătură cu reacţia la risc şi activităţile de control asociate. Chiar dacă două entităţi au acelaşi gen
de obiective şi iau decizii similare asupra modului în care ar trebui să le îndeplinească, activităţile de
control rezultate vor fi probabil diferite. Acest lucru se datorează faptului că echipe diferite de
management vor avea dorinţe la risc diferite şi toleranţă a riscului diferit.
2.6.5 Oricum, în contextual gestionării riscului toate procedurile de control se potrivesc în patru
mari categorii:
Controalele preventive sunt proiectate să limiteze posibilitatea realizării unui risc matur şi a
unor rezultate nedorite. Cu cât este mai mare impactul riscului asupra abilităţii de îndeplinire a
obiectivelor entităţii, cu atât mai importantă devine implementarea controalelor preventive
adecvate.
Controalele de corectare sunt proiectate să corecteze rezultatele nedorite ce au fost realizate.
Ele pot acţiona de asemenea, pentru recuperarea unor fonduri sau protejarea împotriva pierderii şi
a deteriorărilor
Controalele dirijate/conduse sunt proiectate pentru a asigura faptul că sunt îndeplinite rezultate
particulare. Acestea sunt importante atunci când un eveniment nedorit (ca de ex. o breşă în
sistemul de securitate) este evitat astfel încât sunt des utilizate pentru sprijinirea îndeplinirii
obiectivelor corespunzătoare.
Controale de detectare sunt proiectate pentru a se identifica dacă au apărut rezultate nedorite
“după eveniment”. Oricum, prezenţa unor controale de detectare corespunzătoare pot micşora
riscul apariţiei unor rezultate nedorite prin crearea unui efect de descurajare/împiedicare.
2.7 Informarea şi comunicarea
2.7.1 Există o mică diferenţă între calitatea solicitărilor informaţiilor utilizate pentru sprijinirea
obiectivelor de control intern şi calitatea solicitărilor informaţiilor utilizate pentru sprijinirea
gestionării riscului întreprinderii. Deoarece Liniile directoare pentru Standardele de Control Intern în
Sectorul Public conţin informaţii detaliate despre solicitările de informare şi comunicare, acest
material suplimentar (ERM) nu are intenţia de a stabili ceva în plus faţă de a pune aceste solicitări în
cadrul contextului “gestionarea riscului întreprinderii”.
Informarea
2.7.2 Gestionarea riscului întreprinderii solicită în mod special faptul ca o entitate să capteze o
multitudine de informaţii ce sunt necesare îndeplinirii obiectivelor de control intern (de exemplu,
concentrarea pe obiectivele strategice necesită mai multe informații despre productivitate și rezultate.
Datele cu caracter istoric permit entităţii să urmărească performanţa reală în comparaţie cu ţintele
propuse, planurile şi aşteptările şi pot furniza avertizări preventive ale potenţialelor evenimente ce
solicită atenţia conducerii. Datele actuale permit conducerii să aibă o viziune în timp real a riscurilor
existente în cadrul activităţii entităţii/procesului şi să identifice variaţiile acestora de la
139