Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

2.2.5 Dispoziţia la risc/apetitul la risc este nivelul de risc pe care o entitate este pregătită să îl
accepte în furnizarea valorii (sub forma serviciilor publice) către acţionari. De obicei, o serie de
strategii pot fi proiectate pentru a îndeplini misiunea dorită, fiecare având riscuri diferite.
Conducerea trebuie să selecteze strategia şi obiectivele asociate care se potrivesc cu dispoziţia la
risc/apetitul la risc.
2.2.6 Toleranţa la risc reprezintă nivelurile acceptabile de variaţie relativă faţă de atingerea
obiectivelor. Ele pot fi măsurabile prin intermediul obiectivelor de performanță.
Funcționarea în cadrul toleranței la risc furnizează conducerii mari asigurări că entitatea activează în
termenii dispoziției la risc/ apetitului la risc și va atinge obiectivele.
2.3 Identificarea Evenimentelor
2.3.1 Managementul identifică evenimente posibile, care, dacă apar vor afecta entitatea.
Evenimentele trebuie clasificate astfel încât ele să reprezinte oportunităţi sau în mod contrar să
afecteze abilitatea entităţii de a implementa cu succes strategia şi să atingă obiectivele. Când se
identifică evenimentele, conducerea ia în considerare varietatea factorilor interni şi externi ce pot
face să apară riscuri sau oportunităţi, în contextul întregii arii a entităţii.
2.3.2 Un eveniment este un incident sau o apariţie din surse externe sau interne ce afectează
implementarea strategiei sau îndeplinirea obiectivelor. Evenimentele pot avea impact pozitiv sau
negative sau ambele. Evenimentele se clasifică de la evidente la obscure iar efectele lor de la
irelevante până la extrem de semnificative.
Pentru a evita evenimentele neplăcute identificarea este făcută mai bine separat de evaluarea
probabilităţii apariţiei evenimentului sau impactul său.
Pentru a evita nesupravegherea evenimentelor, identificarea acestora se face separat de
probabilitatea apariției unui eveniment și a impactului pe care acesta îl poate avea.
2.3.3 Este necesar ca managementul să înțeleagă cheia clasificării factorilor externi și interni care
conduc la apariția evenimentelor. Factorii externi pot include dar nu se limitează doar la acestea, de
la schimbări în mediul politic social și tehnologic la aspect economice care afectează entitatea sau
furnizorii acesteia. Factorii interni furnizează schimbări ce pot include infrastructura entității, câte
locații administrează entitatea, aptitudinile și competentele personalului și modul în care activează
sistemul de informații de afaceri.
2.3.4 Tehnicile de identificare a evenimentelor privesc atât spre viitor cât şi spre trecut. Tehnicile
care se concentrează pe evenimente trecute pot lua în considerare probleme ca raportul anual şi
conturile, neîndeplinirea obligaţiilor de plată vechi şi rapoartele interne. Tehnicile care se
concentrează pe evenimente viitoare pot lua în considerare factori ca schimbările demografice, noi
condiţii de piaţă, şi schimbări aşteptate în mediul politic. Tehnicile variază în nivelul lor de
sofisticare şi automatizare şi pot fi concentrate pe un nivel superior sau inferior de evenimente.
2.3.5 Evenimentele nu apar de obicei izolate. Un eveniment poate trage alt eveniment legat de un
altul. Conducerea trebuie să înţeleagă modul în care evenimentele se leagă unele de altele. Prin
evaluarea relaţiei de legătură, poate fi posibil să se determine unde trebuie direcţionate mai bine
eforturile de gestionare a riscului.
2.3.6 Poate de asemenea, fi util gruparea evenimentelor posibile în categorii. Prin agregarea
evenimentelor orizontal de-a lungul entităţii şi vertical în cadrul operaţiunilor, conducerea poate
câştiga o înţelegere a relaţiei dintre evenimente. Gruparea lor poate da îndrumare care ar putea fi
costurile. De asemenea, fiecare entitate va dezvolta metode proprii de grupare a evenimentelor acolo
şi există instrumente standarde cum ar fi Analiza de Piaţă PEST (Politic, Economic, Social
Tehnologic-un instrument folositor pentru înţelegerea şi evaluarea impactului factorilor externi
asupra îndeplinirii obiectivelor entităţii) ce poate servi ca bază.
2.4 Evaluarea riscurilor
2.4.1 Evaluarea riscurilor permite unei entităţi să ia în considerare întinderea până la care
evenimente potenţiale au un impact asupra îndeplinirii obiectivelor. Conducerea ar trebui să evalueze
evenimentele din două perspective – impact şi probabilitate – utilizând o combinaţie a tehnicilor
cantitative şi calitative. Impactele pozitive şi negative ale evenimentelor pot fi evaluate în mod
136