Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

(testarea mecanismelor de control) nu se va mai efectua, utilizându-se teste de detaliu 18 . Parcurgerea
acestei etape este necesară numai pentru a confirma sau infirma nivelul stabilit al riscului de control
intern, prin verificarea modului în care au fost aplicate, cum au funcționat mecanismele de control în
entitatea auditată. Dacă auditorul, în urma efectuării testelor de control, va constata că acestea au
funcționat eficient, atunci va utiliza nivelul riscului de control pe care l-a estimat inițial.
În acest sens, auditorul public extern testează controalele pentru a obţine probe din care să
rezulte că acestea funcţionează, respectiv:
controlul a funcţionat într-o manieră corespunzătoare şi fără deficienţe întreaga perioadă
verificată de auditor (se va acorda o atenţie specială perioadelor în care personalul cheie al
entităţii a fost absent);
controalele tuturor categoriilor de operaţiuni existente au funcţionat într-o manieră
corespunzătoare şi fără deficienţe (se va acorda o atenţie specială controalelor care privesc un
număr mare de operaţiuni cât şi controalelor referitoare la acele operaţiuni care sunt materiale
prin context şi natură).
managerii au dispus corectarea erorilor în cazul în care acestea au existat.
Dacă, însă, în urma testelor de control efectuate va rezulta că activitățile de control nu au
funcţionat corespunzător, sau că persoanele implicate în aplicarea acestora au comis multe greșeli,
atunci auditorul va fi nevoit să stabilească un nivel al riscului de control mai mare decât cel estimat.
În practică se utilizează patru tipuri de proceduri pentru testarea funcționării mecanismelor de
control intern, după cum urmează:
a) chestionarea angajaților entității;
b) examinarea documentelor, evidențelor și rapoartelor; se utilizează pentru mecanismele de
control care se concretizează în documente;
c) observarea activităților legate de control; se utilizează pentru mecanismele de control care
nu se concretizează în documente;
d) reconstituirea procedurilor entității, presupune ca auditorul să refacă activitatea de
control. Această procedură are drept consecință obținerea de probe mult mai concludente
și de încredere decât cele obținute prin examinarea documentelor. Auditorii pot combina
cele două proceduri. Exemplu: o anumită persoană din cadrul entității este desemnată să
vizeze facturile de achiziție a unor lucrări din punctul de vedere al conformității și
realității, ca procedură internă de verificare, însă auditorul constată că în unele cazuri
aceste facturi nu sunt vizate de persoana în cauză. În această situație auditorul va
reconstitui procedura de control comparând prețurile din facturi cu cele prevăzute în
contractele de achiziție.
În urma evaluării sistemului de control intern din entitatea publică verificată, auditorii publici
externi concluzionează dacă acesta a fost proiectat și funcționează conform cerințelor legale,
acordând calificative (foarte bine, bine, satisfăcător, nesatisfăcător).
La stabilirea nivelului de încredere al auditorilor publici externi în sistemul de control intern
al entităţii verificate, se utilizează următorul tabel:
18 Procedurile de fond cuprind: teste de detaliu (ale categoriilor de operațiuni economice, soldurilor conturilor și prezentărilor) și
proceduri analitice.
40