Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

programele administraţiei, condiţiile demografice sau economice sunt de obicei în afara controlului
conducerii şi pot solicita managerilor să reproiecteze controalele sau să ajusteze nivelul acceptat al
riscului.
Un sistem eficient de control intern reduce probabilitatea neatingerii obiectivelor. Va exista
însă întotdeauna riscul ca aceste controale interne să nu poată opera aşa cum au fost concepute.
Deoarece controlul intern depinde de factorul uman, el poate face obiectul unor deficienţe de
proiectare, erori de evaluare sau interpretare, neînţelegeri, neglijenţă, oboseală, înţelegeri secrete,
comportament necorespunzător sau omitere.
Un alt factor de limitare constă în faptul că proiectarea unui sistem de control intern se
confruntă cu constrângeri legate de resurse. Beneficiile controalelor trebuie aşadar avute în vedere
în relaţie cu costurile lor. Menţinerea unui sistem de control intern care să elimine riscul de pierdere
nu este realistă şi ar costa probabil mai mult decât este justificat prin beneficiul derivat. Atunci când
se stabileşte dacă un anumit control trebuie instituit, se au în vedere probabilitatea producerii riscului
şi potenţialul lui efect asupra instituţiei, precum şi costurile aferente instituirii noului control.
Modificările organizatorice şi atitudinea managerială pot avea un impact profund asupra
eficacităţii controlului intern şi asupra personalului care operează sistemul. De aceea, conducerea
trebuie să analizeze şi să actualizeze permanent controalele, să comunice personalului modificările
operate şi să constituie un exemplu prin aplicarea controalelor respective.
2. Componentele controlului intern
Controlul intern este format din cinci componente interconectate:
mediul de control
evaluarea riscului
activitățile de control
informare si comunicare
monitorizare
Controlul intern este conceput pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la atingerea
obiectivelor generale ale intituției. De aceea, obiectivele clare contituie o condiție obligatorie pentru
un control intern eficient.
Mediul de control reprezintă temelia întregului sistem de control intern. El asigură disciplina
şi structura precum şi climatul care influenţează calitatea generală a controlului intern. El are
influenţe globale asupra modului de instituire a strategiei şi obiectivelor şi a modului de structurare a
activităţilor.
După ce au fost stabilite obiective clare şi s-a instituit un mediu eficient de control, evaluarea
riscurilor cu care se confruntă instituţia în demersurile sale de atingere a obiectivelor şi misiunii sale
furnizează baza pentru crearea unei reacţii corespunzătoare la risc.
Strategia majoră de atenuare a riscului se realizează prin activităţi de control. Activităţile de
control pot fi de prevenire şi/sau de depistare. Măsurile corective reprezintă o completare necesară la
activităţile de control intern în vederea atingerii obiectivelor. Activităţile de control şi măsurile
corective trebuie să fie rentabile. Costurile lor nu trebuie să depăşească beneficiul generat de ele
(eficienţa costurilor).
Informarea şi comunicarea eficiente sunt vitale pentru ca instituţia să-şi deruleze şi
controleze activităţile. Conducerea instituţiei trebuie să aibă acces la o comunicare relevantă,
completă, sigură şi oportună a evenimentelor interne şi externe. Informaţiile sunt necesare la nivelul
întregii instituţii pentru atingerea obiectivelor.
În sfârşit, deoarece controlul intern este un proces dinamic care trebuie adaptat continuu la
riscurile şi modificările cu care se confruntă instituţia, monitorizarea sistemului de control intern este
necesară pentru a asigura faptul că sistemul de controlul intern rămâne conectat la obiectivele,
mediul, resursele şi riscurile modificate.
Aceste componente definesc abordarea recomandată pentru controlul intern în administraţie
şi asigură baza de comparare a controlului intern. Aceste componente se aplică tuturor aspectelor
activităţii unei instituţii.
84