Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

Etic priveşte principiile etice. Importanţa comportamentului etic şi prevenirea şi depistarea fraudelor
şi corupţiei din sectorul public au căpătat o importanţă sporită din anii ’90. Se aşteaptă în general ca
funcţionarii publici să servească interesele publice în mod corect şi să administreze corect resursele
publice. Cetăţenii trebuie să beneficieze de tratament imparţial pe baza legalităţii şi corectitudinii. De
aceea etica publică reprezintă o condiţie obligatorie şi temelia încrederii publice şi o piatră de hotar a
unei bune guvernări.
Economic însemnă fără risipă sau extravaganţă. Înseamnă folosirea unei cantităţi corecte de resurse,
de o calitate corespunzătoare, care să fie livrate la timpul şi locul oportun, la un cost minim.
Eficient priveşte legătura dintre resursele utilizate şi rezultatele obţinute la atingerea obiectivelor.
Presupune folosirea de resurse minime pentru a obţine o anumită cantitate şi calitate a produsului sau
un randament maxim cu o anumită cantitate şi calitate a resurselor folosite.
Eficace priveşte realizarea obiectivelor sau măsura în care rezultatele unei activităţi sunt conforme cu
obiectivul sau efectele intenţionate ale respectivei activităţi.
îndeplinirea obligaţiilor de răspundere
Răspunderea este procesul prin care organismele din administraţia publică şi angajaţii acestora
poartă responsabilitatea pentru deciziile şi acţiunile lor, inclusiv pentru gestionarea fondurilor
publice, corectitudine şi toate aspectele legate de performanţă.
Acest lucru se va realiza prin dezvoltarea menţinerii de informaţii financiare şi nefinanciare
relevante şi sigure şi prin dezvăluirea corectă şi punerea la dispoziţie a respectivelor informaţii în
rapoarte oportune înaintate factorilor interesaţi interni şi externi.
Informaţiile nefinanciare pot privi economia, eficienţa politicilor şi activităţilor (informaţii privind
performanţa) controalele interne şi eficienţa acestora.
respectarea legislaţiei şi a regulamentelor aplicabile
Instituţiile trebuie să respecte multe legi şi reglementări. În instituţiile publice legile şi reglementările
autorizează colectarea şi cheltuirea banilor publici precum şi modul de activitate. Ca exemple se pot
da legea bugetului, tratatele internaţionale, legile cu privire la o administraţie corectă, legea
contabilităţii/standarde, legea cu privire la protecţia mediului şi drepturile civile, reglementările
privind impozitul pe venit şi legile de combatere a fraudelor şi corupţiei.
protejarea resurselor împotriva pierderilor şi pagubelor prin risipă, abuz, gestionare
necorespunzătoare, erori, fraude şi nereguli
Deşi cel de-l patrulea obiectiv general poate fi considerat o sub-categorie a primului
(activităţi sistematice, etice, economice şi eficiente), trebuie accentuată semnificaţia protejării
resurselor din sectorul public. Acest lucru se datorează faptului că resursele din sectorul public
încorporează în general bani publici iar folosirea lor în interes public presupune în general o atenţie
deosebită. În plus, contabilitatea bugetară pe bază de numerar, care este încă larg răspândită în
sectorul public, nu oferă o asigurare suficientă în ce priveşte achiziţionarea, utilizarea şi lichidarea
resurselor. De aceea, instituţiile din sectorul public nu au întotdeauna o evidenţă actualizată a tuturor
activelor lor, ceea ce le face mai vulnerabile. Trebuie aşadar încorporate controale în fiecare
activitate legată de gestionarea resurselor entităţii, de la intrare până la lichidare.
Alte resurse, cum ar fi informaţiile, documentele sursă şi evidenţele contabile, sunt cheia
către îndeplinirea transparenței şi a răspunderii pentru operaţiunile guvernamentale şi ar trebui
apărate. Oricum ele sunt în pericol de a fi furate, folosite necorespunzător sau distruse accidental.
Protejarea anumitor resurse şi evidenţe/dovezi capătă o importanţă tot mai mare de la apariţia
sistemelor informatice. Informaţiile sensibile stocate pe mijloace informatice pot fi distruse sau
copiate, distribuite sau folosite impropriu dacă nu se acordă atenţie protejării lor.
1.2 Limitări ale eficienţei 32 controlului intern
Controlul intern în sine nu poate asigura atingerea obiectivelor generale definite anterior.
Un sistem eficient de control intern, indiferent de cât de bine a fost conceput şi operează, nu
poate oferi conducerii decât o asigurare rezonabilă – nu absolută – în legătură cu atingerea
obiectivelor unei instituţii sau supravieţuirea ei. El poate furniza conducerii informaţii referitoare la
progresul sau inexistenţa vreunui progres pe calea spre atingerea obiectivelor. Controlul intern nu
poate însă transforma un manager ineficient într-unul bun. În plus, schimbările din politica sau
32 Trebuie evidenţiate limitările eficienţei controlului intern pentru a evita aşteptările exagerate datorate neînţelegerii sferei lor efective
83