Ghid de evaluare a sistemului de control intern - Curtea de Conturi

constituie contravenţie, dacă nu este săvârșită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit
legii penale, infracţiune.
În procesul de evaluare a sistemului de control intern, auditorul public extern trebuie să
parcurgă următoarele etape:
- cunoaşterea şi înţelegerea entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern;
- estimarea riscului de control intern;
- testarea mecanismelor de control intern (teste de control).
Pentru a realiza acest proces de evaluare, auditorul public extern trebuie să efectueze
proceduri de evaluare a riscului. Acestea sunt proceduri de audit efectuate pentru a obține o
înțelegere a entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern.
5.1 Cunoașterea și înțelegerea entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern
Conform ISSAI 1315 14 ”Identificarea și evaluarea riscurilor unei erori semnificative prin
înțelegerea entității și a mediului său”, se precizează că:
”Auditorul trebuie să obțină înțelegerea controlului intern relevant pentru activitatea de
audit. Măsura în care un control, individual sau în combinație cu altele, este relevant pentru
acțiunea de audit, depinde de raționamentul profesional al auditorului”.
Elemente esențiale care trebuie avute în vedere de auditorii publici externi atunci când obțin o
înțelegere a entității și a mediului său sunt legea de înființare, reglementările sau alte cerințe
legislative care pot afecta operațiunile economice ale entității.
Exemple de aspecte care trebuie luate în considerare la obținerea înțelegerii naturii entității
includ:
activități precum:
- natura surselor de venit, a produselor sau a serviciilor;
- modul de derulare a operațiunilor (activități expuse riscului de mediu);
- activități externalizate (contracte de audit intern);
- activități de cercetare și dezvoltare și cheltuieli aferente,
investiții și activități investiționale:
- achiziții planificate sau efectuate recent;
- investiții, cesionări de titluri și valori și împrumuturi;
- activități de investiții de capital;
finanțare și activități:
- structura datoriilor și termenii împrumuturilor, contracte de leasing;
- uzufructuari (cei care pot utiliza bunuri care se află în proprietatea altuia);
modificări semnificative suferite de entitate în perioade recente/anterioare.
După înțelegerea activității desfășurate de entitate, auditorul trebuie să cunoască și să
înțeleagă suficient de bine controlul intern al entității din următoarele considerente:
- pentru a se convinge că a obținut probe suficiente și temeinice;
- pentru a identifica tipurile de erori și fraude potențiale care ar putea influența situațiile
financiare și pentru a evalua riscurile apariției acestora;
- pentru a estima/evalua riscul de control;
- pentru a concepe teste de audit eficace pentru informațiile din situațiile financiare.
Acest lucru presupune înțelegerea de către auditor a mediului de control, a procedurilor de
evaluare a riscurilor implementate de entitate, a sistemului de informare și comunicare (inclusiv
contabilă) și a metodelor de monitorizare și evaluare a sistemului de control intern.
De asemenea, pentru o bună înțelegere a controlului intern, auditorul trebuie însă să
analizeze, pentru fiecare din cele cinci componente ale controlului intern (model COSO):
(1) modul în care mecanismele de control au fost concepute (proiectate);
(2) dacă aceste mecanisme au fost puse în aplicare (utilizate).
Pentru analizarea conceperii și implementării mecanismelor de control se pot folosi
următoarele proceduri:
14 ISSAI – Standarde Internaționale ale Instituțiilor Supreme de Audit
31