PDF - Limba Romana

102
limba Română
Ţi-am împletit...
Ion BARBU
Ţi-am împletit suprema cunună de tristeţe,
Să te înalţi mai gravă în cadrul tău de-azur
Iar seara să-ţi umbrească înalta frumuseţe
Şi astfel întregită să-atingi Acordul-Pur.
Dar dacă-ncumetarea ta şovăie şi seara
Descinde friguroasă în inimă şi gând
Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara
Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând
Spre malurile unde demult îmbrăţişarea
Aşteaptă să te-adoarmă aşa cum tu dezmierzi,
Aşteaptă infinită şi limpede ca marea
Să te cununi cu somnul şi-n unde să te pierzi.
Crin de iarnă
Ion VINEA
Pe căile de os ale Basarabiei
gândul şi-alungă liliecii,
în iazul frigului crengi se zgârcesc,
goana prin oglinzi se înteţeşte.
Vrei un alai cu ogari de argint,
de raiuri de chiciură vulpi de fum vrei,
vrei zodia nopţii de buze s-atingi
sau clinchetul spulberat în polei?
Oră sub potir scump luminată
în nămeţi îngeri înseamnă verstele,
sania ca o stea lunecă în veşnicie, –
albă eşti ca balul de care mint ferestrele.
Odă de aur
Beniamin FUNDOIANU
Femeie grâu, femeie mălai, femeie pâine,
cu trup ca o mocirlă, domestic ca un câine,
păşune albă în care braţele îmi pasc.
Prin tine mor, prin tine trăiesc, prin tine nasc,