You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
162<br />
limba Română<br />
prin multiple mărci textuale caracteristice unui act dialogic, dar care rămâne<br />
nefinalizat întrucât interlocutorul nu devine locutor), contribuie la construirea<br />
imaginii toamnei în ipostaza de interlocutor (impropriu), în deplină concordanţă<br />
cu modelul fiinţei actualizat încă în titlu prin determinarea adjectivală<br />
cu conţinut semic /+animat / : /malade / (bolnavă).<br />
Moartea, trecerea timpului sunt asimilate modelului evenimenţial, sunt<br />
„evenimente” ce se întâmplă şi nu categorii metafizice ce invadează fiinţa<br />
umană 4 . Scurgerea timpului, resimţită acut de eul liric, este şi ea o componentă<br />
a lumii fenomenale, fiind plasticizată printr-un proces de concretizare:<br />
imaginea unui tren în mers:<br />
Les feuilles<br />
Qu’on foule<br />
Un train qui roule<br />
La vie<br />
S’écoule (Automne malade).<br />
sau prin imaginea fluviului:<br />
Sous le pont Mirabeau coule la Seine<br />
Et nos amours<br />
Faut-il qu’il m’en souvienne<br />
La joie venait toujours après<br />
la peine (Le pont Mirabeau).<br />
Vizualul este dublat de o percepţie auditivă a trecerii timpului:<br />
Vienne la nuit sonne l’heure<br />
Les jours s’en vont je<br />
demeure (Le pont Mirabeau).<br />
Aceeaşi forţă de concretizare a abstracţiunilor o regăsim şi în Les<br />
Fiançailles unde trecutul fiinţei este figurat ca un drum jalonat de trupurile<br />
moarte ale zilelor trăite:<br />
J’ai eu le courage de regarder en arrière<br />
Les cadavres de mes jours<br />
Marquent ma route et je pleure.<br />
Timpul trecut dobândeşte consistenţă, se materializează, se întrupează<br />
devenind obiect al acestei lumi. Şi în acest poem noţiunea de timp<br />
este materializată după modelul fiinţei care trăieşte şi moare, fiecare zi fiind<br />
o „repetare” a fiinţei ce moare treptat.<br />
Dar nu numai timpul trecut, ca trecut al fiinţei, este materializat, ci şi fiinţa<br />
însăşi, eul însuşi devine consistent(ă) prin „clădirea” sa „precum înalţi o turlă”<br />
din fiinţe care nici una „nu e eu însumi”, dar care „pe rând şi fiecare poartă<br />
frânturile de mine însumi” (trad. Virgil Teodorescu, în Apollinaire, 1971, p. 64):<br />
Tous ceux qui survenaient et n’étaient pas moi-même<br />
Amenaient un à un les morceaux de moi-même<br />
On me bâtit peu à peu comme on élève une Tour<br />
Les peuples s’entassaient et je parus moi-même<br />
Qu’ont formé tous les corps et les choses humaines (Cortège).<br />
Forţa de plasticizare merge astfel până la concretizarea unor coordonate<br />
abstracte, cum este categoria temporală sau fiinţa. În opera lui<br />
Apollinaire se regăseşte adeseori imaginea fragmentării fiinţei şi a lumii, a