PDF - Limba Romana

Grigore VIERU – 70 75
25 decembrie 2004. La 25 de ani de la fondarea Coralei „Vocile Primăverii”
piesă în cadrul festivalului-concurs
„Săptămâna muzicii pentru copii”. Era
prin 1976. Deşi nu aveam prieteni la
Uniunea Compozitorilor (se spunea
că „privesc prea des peste Prut”),
„Lumini la noi în sat” a obţinut premiul
pentru cea mai bună compoziţie, pentru
text şi pentru interpretare. În acea
zi am fost prezentat poetului Grigore
Vieru. Eram foarte emoţionat, dar am
avut chiar din primele clipe impresia
că îl cunosc de o viaţă. Maestrul
Vieru s-a dovedit a fi o persoană
aluvială. Eram de-a dreptul flatat:
îmi atribuia atâtea lucruri frumoase,
atâtea calificative măgulitoare... Tot
atunci am mers la Iulia Ţibulschi
împreună cu poetul şi am discutat
până seara târziu cu un Vieru pe
care-l regăsesc şi astăzi ca-n acea
zi de martie – un om sincer, deschis,
sensibil, integru. Pe la începutul
anilor ’80, când după un chinuitor
„travaliu” luase naştere Corala „Vocile
Primăverii”, la concertul de gală,
printre cei mai îndrăgiţi oaspeţi, era
şi inegalabilul Grigore Vieru, care
ne-a şi dedicat o poezie.
– Împreună cu poetul aţi
alcătuit culegeri de cântece pentru
copii. Am avut ocazia să le
răsfoiesc, sunt superbe, purtând
şi nişte denumiri semnificative:
„Cine cântă nu e singur”, „Florile
dalbe”, „Cântul roteşte pământul”,
„Lăsaţi copiii să vină la
Mine” etc. Cum de s-a întâmplat
că, în perioada sovietică, doi oameni
„incomozi” au reuşit totuşi
să facă acele crestomaţii?
– Editura Literatura Artistică
începuse să tipărească culegeri de
cântece pentru copii. Iniţial, s-a ocupat
de ele Zlata Tcaci, însă, după
vreo doi ani, a abandonat această
muncă. Deoarece „Vocile Primăve-