Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
210<br />
simte căldura sufletului, nu vede şi<br />
cu atât mai mult nu conştientizează<br />
sacralitatea spiritului. Logica lui e<br />
sterilă, e văduvită de miez. Tocmai<br />
de aceea drumul pe care merge cu<br />
atâta îndârjire nu putea să-l ducă<br />
decât spre prăpastia întunericului<br />
etern. Vrând să se răzbune prin<br />
înşelare, nimereşte în propria sa<br />
cursă.<br />
Se ştie că, în orice sistem<br />
dinamic ce se află în funcţiune,<br />
elementele constitutive conlucrează<br />
în favoarea integrităţii ansamblului.<br />
Iar pentru păstrarea funcţionalităţii,<br />
în cadrul sistemului există mecanisme<br />
ce detectează şi reglează<br />
unele deraieri sau defecţiuni. Ceva<br />
similar se întâmplă şi în piesa lui<br />
Shakespeare.<br />
În spaţiul diegezei, Iago este<br />
singurul personaj care, datorită<br />
spiritului de observaţie şi intelectului,<br />
reţine un fenomen care altora<br />
le scapă – creşterea unei rupturi<br />
dintre cele două principii. Doar că<br />
acest personaj realizează o falsă<br />
conciliere a principiilor, servindu-şi<br />
„scopul său”. Iago îi face lui Othello<br />
– necunoscător al fenomenelor ce<br />
descind din principiul dualităţii – o<br />
adevărată incursiune în natura<br />
lucrurilor şi a firii umane, relevându-i<br />
discrepanţa dintre esenţă şi<br />
aparenţă. Însă Iago abordează în<br />
exclusivitate varianta în care aparenţa<br />
este impecabilă, iar esenţa<br />
– detestabilă. În acest fel, el nu<br />
face decât să absolutizeze propriul<br />
mod de a fi şi să reducă valoarea<br />
lumii la perversiunea sa indicibilă.<br />
Substituind locul Desdemonei, prin<br />
comportamentul său servil, cât şi<br />
prin afirmaţii de tipul că-l iubeşte pe<br />
Othello şi că-i este credincios, Iago<br />
obţine, temporar, inversarea relaţiilor.<br />
Spre sfârşitul „prelucrării” lui<br />
limba Română<br />
Othello, Iago vorbeşte într-un limbaj<br />
elevat, cu elemente poetice, iar<br />
Othello preia limbajul infect al lui<br />
Iago. Dar acest fapt este superficial.<br />
Schimbul de limbaje n-a dus<br />
la schimbarea firii. De aceea experimentul<br />
doar a agravat situaţia.<br />
Însă există în natură şi o modalitate<br />
firească de a concilia contrariile.<br />
Aici are autoritate adevăratul<br />
regizor al lucrurilor. Natura lucrează<br />
dur, dar eficient şi întotdeauna în<br />
favoarea binelui. Menţionăm că<br />
este vorba de binele integrităţii<br />
sistemului universal, şi nu de binele<br />
uman particular (individualist). Observăm<br />
că relaţionarea principiilor<br />
nominalizate se efectuează în două<br />
sensuri: constructiv sau creator şi<br />
distructiv. Cel dintâi este principal,<br />
diriguitor şi axial, pe când al doilea<br />
este auxiliar, dar la fel de necesar.<br />
Conlucrarea creatoare a principiului<br />
unităţii şi al dualităţii poate<br />
avea la bază doar o motivaţie constructivă,<br />
şi aceasta este iubirea.<br />
Iubirea a săvârşit miraculoasa contopire<br />
a două lumi, a două rase prin<br />
cuplul Othello-Desdemona.<br />
Dar atunci când iubirea este<br />
substituită de idei, concepte, alte<br />
categorii, intervine distrugerea ca<br />
operaţie curativă. Este distrugerea<br />
întru creaţie. Acest mecanism intră<br />
în funcţiune atunci când se comite<br />
o eroare sau un şir de erori grave<br />
din punctul de vedere al iubirii. În<br />
conflict, personajele se asociază<br />
în funcţie de problema lor comună.<br />
Tipul erorii lor comune ţine de o<br />
solidaritate epistemică. Personajele<br />
au greşita încredere în faptul că lucrurile<br />
sunt definitive şi constante şi<br />
nu văd devenirea acestora, apariţia<br />
sau dispariţia unor aspecte. Pe de<br />
altă parte, fiecare dintre personaje<br />
crede că Universul se reduce la
Change language