Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Eseu 213<br />
primenirea artei întru perpetua ei<br />
contemporaneizare, nu vădesc<br />
virtuţi întru originalitate, ci parazitează,<br />
eclectic, păscându-şi caii<br />
verzi pe... pajiştile pastişelor sau<br />
pe brazdele trase de predecesorii<br />
de care, cu şi fără ocazie, încearcă<br />
să facă abstracţie. Ei nu sunt în<br />
stare a da o palmă gustului public,<br />
ci, chiar de primesc destule palme,<br />
nu-şi potolesc aroganţa şi retorica...<br />
fără obiect (din moment ce exclud<br />
metafora din ecuaţie). Nu i-am înţeles<br />
nici pe unii confraţi mult mai<br />
elevaţi decât herghelegiii cailor de<br />
clorofilă ce discreditau metafora,<br />
precum ar fi, spre prim exemplu, P.<br />
Emmanuel care să vedeţi ce metaforă<br />
memorabilă realizează atunci<br />
când atacă... metafora (ceea ce<br />
aminteşte de copilul Horaţiu care,<br />
somat de tatăl său să se lase de<br />
poezie, jura în versuri că nu va mai<br />
scrie versuri!): „Poetul tânăr şi-ar<br />
da viaţa pentru o metaforă, uitând<br />
că în felul acesta pierde poezia, ca<br />
act esenţial, transformând-o în leu<br />
drogat pentru comodităţile menajeriei<br />
publice”. Ei bine, îţi zici, de ce<br />
autorul nu a spus ne-metaforic ceea<br />
ce a spus... metaforic: „leu drogat<br />
pentru comodităţile menajeriei publice”?<br />
De ce a apelat la metaforă,<br />
lovind în acelaşi timp în ea? Apoi,<br />
apropo de menajerie: în excepţionalul,<br />
inegalabilul, aş putea spune,<br />
poem Menajeria Velimir Hlebnikov<br />
oferă o adevărată Niagară metaforică<br />
a cărei revărsare semantică<br />
nu o poate compensa nici un fel de<br />
alt „act esenţial”, pe care autorul<br />
sus-citat îl crede poezie. Implicit, pe<br />
versantul pro metafora se situează<br />
şi Mircea Martin care scrie că „păcatul<br />
cel mare al poeziei lui (A. E.<br />
Baconsky)” pare a fi literaturizarea<br />
obsesivă, cu orice preţ, inclusiv prin<br />
deprecierea metaforei, neglijarea<br />
ei, ajunsă, spuneam, acum vreo<br />
trei decenii, un fel de modă păguboasă.<br />
Pe când, contrar poziţiei<br />
uşor snoabe a lui A. E. Baconsky,<br />
era, din contra, timpul afirmării şi<br />
expansiunii metaforei în confruntare<br />
cu racilele proletcultismului<br />
devitalizant, plat, anost chiar. Prin<br />
urmare, „Baconsky e mai degrabă<br />
un poet discursiv decât sugestiv.<br />
Judecată de situare, nu de valoare,<br />
căci există mari poeţi discursivi”,<br />
mai constată Mircea Martin, căruia<br />
îi păstrez opinia dedublată, fiind<br />
însă convins că totuşi metafora îşi<br />
supravieţuieşte sieşi şi îi supravieţuieşte<br />
pe „marii discursivi” care<br />
n-au oferit poeziei suficientă fineţe,<br />
nobleţe şi prospeţime. Sau, poate,<br />
mai aproape de adevăr e John<br />
Fowels care împarte dreptate pe<br />
ambele versante, susţinând că nici<br />
„discursivii” nu sunt chiar aşa cum<br />
se cred, deoarece: „Nu poţi descrie<br />
realitatea, nu poţi decât să foloseşti<br />
metafore pentru a o indica. Toate<br />
modelele de descriere (fotografic,<br />
matematic şi celelalte, inclusiv cel<br />
literar) sunt metaforice. Chiar şi cea<br />
mai exactă descriere a unui obiect<br />
sau a mişcării sale este o ţesătură<br />
de metafore”. O atare poziţie<br />
particulară, oarecum conciliatorie<br />
(ştiinţa logicii o numeşte: subconrarietate<br />
– ca raport între judecata<br />
particular-afirmativă şi cea particu-
Change language