PDF - Limba Romana

Grigore VIERU – 70 67
visată. Ea se numeşte Cămăşile.
Zăbava în lumea copiilor l-a
condus, l-a menţinut la motivul axial
matern, căruia i-a consacrat alţi ani
buni „arheologici”, demonstrând bogăţia
registrului, sensibilitatea sublimă
a instrumentarului, explorarea
delicată a nuanţelor, semitonurilor,
pe unde se întâmplă dialogurile cele
mai eficiente, între autor şi cititorul
(auzitorul) de calitate.
A treia lecţie totală a realizat-o
cu compozitorii auzitori a câte pot
să le audă şi să le simtă copiii. Poetul
le-a furnizat poeziile întâmplate
de bună voie, dar şi texte anume
compuse, acest „şantier” extinzându-se
în grădiniţe, în şcoli, în familii,
în emisiuni radio şi TV. Culminaţia
(metodică?) a dialogului cu copiii şi
cu compozitorii a constituit-o Albinuţa
domniei sale, un abecedar al
preşcolarilor, ajuns în fiece familie,
în fiece grădiniţă, reper esenţial
al micilor basarabeni în creşterea
sănătoasă în ale limbii române.
Nuanţată de o prietenie de durată,
colaborarea cu Spiridon Vangheli
la Abecedarul chiar... abecedar
completează o consacrare – de
excepţie – educaţiei micuţilor noştri.
A urmat apoi „şcolarizarea”,
întoarcerea la plinătatea cuvintelor
în muzica uşoară, unde ogorul
poetului Grigore Vieru mişuna de
compozitori şi interpreţi, aidoma
spaţiilor febrile de la semănat ori recoltat.
Aici pagină de aur va rămâne
colaborarea poetului cu duetul Ion
şi Doina Aldea-Teodorovici într-un
timp când repatrierea basarabenilor
în tot adevărul a constituit (şi mai
constituie) o piatră de încercare
pentru fiecare exponent gânditor
al neamului. Acum ori niciodată e o
frază energică şi de îndârjire competiţională
în anumite sporturi şi în
jocul de cărţi. Jocurile de cărţi şi de
hărţi, jocul de-a sferele de interese
şi influenţă al marilor puteri comportă
şi alte instrumente de rezistenţă,
supravieţuire şi revenire în fire...
Ca să se întâmple miracolul
maternităţii, trebuie să se întâmple
vechea minune a minunilor, dragostea
lui şi a ei. Cele mai copleşitoare
poezii şi cântece ale lui Grigore Vieru
aici s-au întâmplat, încununându-i
şcoala cu lecţiile astrale distincte ale
poetului: Numele tău, Aproape, Un
verde ne vede, Steaua de vineri,
Fiindcă iubesc, Poezii, Taina care
mă apără, Mama, Rădăcina de
foc, Acum şi în veac, Strigat-am
către Tine...
Membru de onoare al Academiei
Române, laureat al Premiului
internaţional „Diploma de onoare
Andersen”, poetul Grigore Vieru
a întemeiat câteva academii proprii,
lansând modele de unitate a
artiştilor valoroşi în interiorul unor
programe şi proiecte de primă importanţă
pentru destinul neamului,
fără a umili demonul creaţiei.
Născut la 14 februarie 1935 în
satul Pererâta, judeţul Hotin, chiar
pe malul Prutului, poetul Grigore
Vieru revine mereu la motivul izvorului
şi al malurilor, ca să realizeze
pentru cititorul său ieşirea în larg.