PDF - Limba Romana

Poesis 103
şi văd prin tine viaţa ca printr-un ochi de juncă.
Ţăranii-s mizeri, plugul e spart şi boi de muncă
asudă cu nemâncarea în pântec; dar, în râu,
simţi revărsarea lungă a holdelor de grâu
şi simţi belşugul, moartea, pământul şi planeţii,
tu ce eşti geam spre moarte şi ferestruia vieţii,
tu care eşti urâtă, căci omul e urât –
şi care eşti frumoasă şi preacurată-atât,
deoarece fiinţa-mi de-acum te vrea frumoasă
Eşti ca un câmp robustă şi ca o boltă joasă,
eşti ochi de libelulă prin care cat divers –
pretext pentru iubire, pretext de univers,
pretext pentru viaţa domestică de câine –
femeie grâu, femeie mălai, femeie pâine.
Homing
Gellu NAUM
Mă simt obligat să arăt că domnişoara
pe atunci gravidă
purta în pântec un pământ ca al nostru
cu oceane şi continente
seara mergea la oraş să se mai distreze
stătea la masă consuma
nimica toată
vorbea de una şi de alta cu prietenii
până când eu pierdut pe pământul ei
o chemam acolo
eram prea singur ea venea observa
că mă tăiasem cu un capăt de trestie
o ramă superficială ca atâtea altele
bascheţii mi se murdăriseră în
mlaştină stai să mi-i spăl
ţi-i spăl eu când ne întoarcem
plecam loveam în dreapta şi în stânga
cu o nuia ne apăram
de albine până ajungeam la oraş
umblam pe vârfuri cu bascheţii mei murdari
mă gândeam să mi-i spăl
singur la prima gură de apă
luam autobuzul stăteam la aceeaşi masă cu
prietenii o respectam
ne impresiona pântecul ei uşor rotunjit
ne mişcam stingheriţi vorbeam în şoapte
încercam să zâmbim
târziu ne ridicam plecam spre casă
ea purta în pântec un pământ ca al nostru
cu pajişti cu gheţari cu poduri
şi eu bărbat puternic aţipeam pe pământul acela