You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Co-Laborator 211<br />
propria sa lume, că lucrurile decurg<br />
după legităţile acestei lumi. Nimeni<br />
nu încearcă să observe lumea aşa<br />
cum este. Toţi o văd prin propria lor<br />
prismă. Da, e adevărat că Othello<br />
este îndrăgostit de farmecul feminin<br />
al Desdemonei, e atras de lecţiile<br />
de logică ale lui Iago, dar manifestă<br />
un nostim infantilism în gândirea<br />
analitică şi o totală incompetenţă<br />
în psihologia umană, în firea feminină,<br />
în special, astfel că absoluta<br />
credinţă în onestitate îl înfăţişează<br />
pe cel mai viteaz luptător complet<br />
dezarmat şi vulnerabil. Desdemona,<br />
la rându-i, fascinată fiind de măreţia<br />
lui Othello, nu-i vede limitele<br />
şi nu-i vine să creadă că ea însăşi<br />
este pentru el o cursă. Iar Iago,<br />
orbit de propriile vicii, nu admite<br />
că la baza lumii s-ar afla binele,<br />
adevărul, dreptatea. Acelaşi lucru<br />
se poate afirma şi despre celelalte<br />
personaje.<br />
Un atare mod de receptare<br />
neagă complexitatea şi / sau unitatea<br />
în diversitate a lumii. Dar,<br />
conform unei legităţi superioare,<br />
pentru salvarea ansamblului se<br />
sacrifică partea. Tocmai de aceea<br />
se efectuează lovitura destabilizării<br />
fizice. Prin efectul umilirii fizicului e<br />
readus, în prim plan, spiritul.<br />
Esenţa tragediei rezidă în<br />
imposibilitatea de a înţelege şi de a<br />
accepta realitatea ca dat necesar,<br />
iar leziunile corporale sau moartea<br />
sunt acte purificatorii. Pentru<br />
Othello omorul este un ceremonial<br />
purificator, respins de omul lumii<br />
moderne, dar maurul altă soluţie nu<br />
avea. De aceea uciderea Desdemonei<br />
este o încercare de a salva<br />
iubirea ce se află dincolo de lumea<br />
telurică. Sinuciderea este iarăşi o<br />
formă specială de dezrădăcinare<br />
propriei erori. Deci e limpede că<br />
simpla moarte a personajelor încă<br />
nu certifică naşterea unei tragedii.<br />
Tragedia este îngenuncherea<br />
necesară a celor ce înfăţişează<br />
principiul unităţii în faţa realităţii şi<br />
principiul dualităţii în dezvoltarea<br />
evolutivă a lucrurilor. Tragedia este<br />
doar a lui Othello, o tragedie dublă<br />
(află de nevinovăţia Desdemonei<br />
post-mortem), iar toţi ceilalţi sunt<br />
victimele aceluiaşi tip de eroare.<br />
Nici Iago nu este un personaj tragic.<br />
El poate fi înţeles, dar nu emoţionează,<br />
nu merită mila, precum<br />
Desdemona, el are nevoie de profilaxia<br />
iadului spre care se îndreaptă<br />
în tăcere. Ar fi puţin dacă am afirma<br />
ca este un personaj negativ – el<br />
este răul necesar. În cele din urmă,<br />
în faţa iubirii Iago este desfiinţat:<br />
personajul şi-a îndeplinit rolul.<br />
Urmează tăcerea vindicativă. Tragedia<br />
s-a sfârşit. Cortina a căzut,<br />
conlucrarea principiului unităţii şi al<br />
dualităţii revine la normal, păstrând<br />
amintirea erorilor recente.<br />
Referinţe bibliografice<br />
1. Jean Chevalier, Alain Cheerbrant,<br />
Dicţionar de simboluri, vol. I,<br />
Bucureşti, 1994.<br />
2. William Shakespeare, Opere,<br />
vol. VI, Othello, Bucureşti, 1987.<br />
3. Jean Kott, Shakespeare, contemporanul<br />
nostru, Bucureşti.
Change language