PDF - Limba Romana

166
limba Română
călugărului surd şi şchiop, muribund, pare la început un element disparat,
apărut arbitrar în conversaţie, pe lângă alte enunţuri constatative:
– Cet hiver est très froid le vin sera très bon
– Le sacristin sourd et boiteux est moribond
– La fille du vieux bourgmestre brode une étole
Pour la fête du curé.
Dar acest enunţ îşi va găsi răspuns în ultima strofă:
– Il est mort écoutez. La cloche de l’église
Sonnait tout doucement la mort du sacristin.
Coerenţa se instituie şi prin discursul eului-liric-martor, ipostaziat în
„narator omniscient”, discurs care dublează în plan ficţional discursul dialogic,
conferindu-i unitate.
Astfel, sensul acestui poem nu se realizează în direcţia sub-tipului
funcţional asintactic-asemantic 8 , ci principiul sintactic este cel care determină
construcţia sensului poetic, aceasta fiind o particularitate definitorie
pentru universul liric apollinairian în volumul Alcools.
6. În această abordare sumară a universului liric apollinairian am
încercat să relevăm câteva caracteristici esenţiale care conferă un anumit
profil tipologic universului său textual. Demersul nostru, în această direcţie,
nu a fost prea dificil, întrucât opera poetică apollinairiană este dublată de o
poetică explicită extrem de relevantă, care surprinde sub formă programatică
dominantele tipologice implicite ale operei literare. Elementele relevate pe
parcursul articolului ne-au condus la concluzia că finalitatea procesului de
instituire a sensului este, în volumul Alcools, cea plasticizantă, că modelul
lumii instituit prin limbaj este un model monoplan. Sub auspiciile aventurii
imaginaţiei şi a imaginarului (acestui termen nu i-am acordat o accepţiune
strict tehnică, ci l-am utilizat în sensul în care Apollinaire însuşi îl înţelege,
ca zonă privilegiată în explorarea lumii de dincolo de aparenţe) poetul
pătrunde în natura profundă a lumii, dar fără a tinde spre revelarea unei
realităţi superioare, esenţial diferite sub aspect ontologic.
Note
1
A se vedea în acest sens Mircea Borcilă, 1981, 1987.
2
George Duhamel, într-un articol destul de agresiv apărut în Mercure de
France în 1913, imediat după apariţia volumului Alcools, afirma: „Nimic nu te face
mai mult să te gândeşti la taraba unui anticar decât acest volum de versuri publicat
de dl G. Apollinaire sub un titlu pe cât de simplu, pe atât de misterios” (v. Durry,
1956, p. 37).
3
A se vedea în acest sens M. Borcilă, 1987, p. 188. Finalitatea „plasticizantă”
presupune asumarea rolului sau a finalităţii procesului metaforic ce stă la baza
construcţiei sensului, ca „intensificare a percepţiei” şi nu ca „revelare” sau „re-prezentare”
a unor „esenţe ale lumii”.
4
În textele în care „intenţia generală” a poesisului discursiv este una „revelatoare”,
modelul cronotopic este unul biplan. În poezia lui Blaga, de exemplu,
există aproape întotdeauna o irupere a metafizicului în lumea fenomenală: în gorun
creşte sicriul, simbol al morţii, iar „stropii de linişte” ce se acumulează treptat în