PDF - Limba Romana

178
artistic, mai toţi esteticienii şi teoreticienii
literari sunt de acord cu opinia
statornicită că poezia este, înainte
de toate, metaforă în sensul larg al
cuvântului, se confundă / identifică
cu ea. O mărturisesc şi cei doi autori
americani ai celebrei Teorii a literaturii,
tradusă în peste 40 de limbi,
René Wellek şi Austin Warren: „Noi
considerăm că sensul şi funcţia
literaturii se află în primul rând în
metaforă şi mit” (pag. 254). Altceva
e faptul că metafora se află mereu
în evoluţie: metafora tradiţională se
bazează pe asemănări raţionaliste,
metafora modernă explorează intens
ambiguităţile, „categoriile negative”
(Hugo Friedrich), metafora
postmodernă surprinde deosebirile
paradoxale dintre lucruri. Cu alte
cuvinte, modernizarea poeticităţii
duce la modernizarea tipului de
metaforă, iar modernizarea tipului
de metaforă atrage după sine
modernizarea poeticităţii. Dacă nu
înţelegem aceste adevăruri, nu vom
înţelege nici năzuinţa poeţilor spre
Necunoscut, mereu nemulţumiţi
de starea poeziei, pentru că sunt
tentaţi mereu să impună noi viziuni
asupra poeziei, noi atitudini şi tehnici
poetice, o nouă paradigmă şi
un nou limbaj artistic.
E drept, şi unii critici literari au
căutat să statueze poezia, dar, din
cauza că poezia nu este statică, ci
proteică, esenţa ei nu poate fi sesizată
până la capăt, exhaustiv. Nici chiar
George Călinescu n-a reuşit s-o cuprindă
într-o definiţie magistrală. Reproducem
câteva formule, destul de
parţiale şi aproximative chiar, dacă nu
şi anacronice: „Ce este poezia? Un
sistem de reprezentări mai cu seamă
concrete, foarte asemănătoare, dar
numai asemănătoare, nu şi înrudite,
cu reprezentările aparent incoerente
limba Română
din vis şi cu halucinaţiile din anume
boli mintale”; „Poezia este în primul
rând lirism. Originalitatea constă în
gradul de sterilizare a sentimentului
prin tehnică. Dacă însă vibraţia lirică
este absentă, orice sforţare formală
este inutilă, stilul fiind atunci o tencuială
pe pereţi de sticlă”; „Orice poezie
mare stă pe un schelet de idei”; „Poezia
se bizuie pe adevăr”; „Poezia
este o muzică de idei”; „Poezia este
un proces intelectual de cunoaştere
a esenţelor lumii”; „Poezia este ceva
care nu e nimic” (vezi: Opinii… despre
poezie, în volumul: George Călinescu,
Ulysse, Bucureşti, E.P.L.,
1967, p. 411-428). Iar Irina Mavrodin,
referindu-se la poetul modern
şi la poezia modernă, recurge la
formule „negative”: e „nonpoetul tradiţional”,
e „nonpoezia tradiţională”
(„antipoezia”).
Oricum, trebuie să ne însuşim
un adevăr baudelairian valabil pentru
toate timpurile: Fără alimente
putem trăi opt zile, fără poezie nici
un minut.
A consemnat:
Nina SLUTU